PPȘ-41
PPȘ-41 | |
Pistolul-mitralieră PPȘ-41 cu încărcător-tambur | |
Tip | Pistol-mitralieră |
---|---|
Loc de origine | Uniunea Sovietică |
Istoric operațional | |
În uz | 1941 - prezent |
Folosit de | vezi Utilizatori |
Războaie | * Al Doilea Război Mondial * Războiul din Coreea * Războiul Civil Chinez * Invazia din Golful Porcilor * Războiul din Vietnam * Războiul Civil Cambodgian * Războiul din Irak |
Istoric producție | |
Proiectant | Georgi Șpaghin |
Bucăți construite | cca. 6 milioane |
Variante | vezi Variante |
Date generale | |
Greutate | 3,63 kg (fără încărcător) |
Lungime | 843 mm |
Lungime țeavă | 269 mm |
Cartuș | 7,62×25mm Tokarev |
Principiu | recul |
Cadență de tragere | 900 cartușe/min. |
Viteză inițială | 488 m/s |
Bătaie eficace | 150 m |
Încărcător | sector: 35 de cartușe tambur: 71 de cartușe |
Sistem de ochire | mecanic (cătare) |
Modifică text |
Pistolul-mitralieră PPȘ-41 (Pistolet-Pulemyot Shpagina) a fost una din cele mai produse arme din categoria sa din al Doilea Război Mondial. A fost dezvoltat de către Georgi Șpaghin ca alternativă la pistolul-mitralieră PPD-40. Pistolul-mitralieră PPȘ-41 se baza pe principiul reculului, era dotat cu un încărcător-sector de 35 de cartușe sau un încărcător-tambur cu 71 de cartușe, și folosea cartușe de calibrul 7,62x25mm. Fiind asamblată din piese ștanțate pentru facilitarea producției și dotată cu cameră și culată cromată, arma necesita foarte puțină întreținere pe câmpul de luptă. În timpul războiului, trupele române au folosit exemplare capturate. După război, România a achiziționat pistoale-mitralieră PPȘ-41 din URSS și a fabricat sub licență acest model în anii 1950.[1]
Note
modificare- ^ Fabrica de Arme Cugir. „About us” (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
modificare- en Bishop, Chris (). The Encyclopedia: Weapons of World War II. New York: Barnes & Noble Inc. ISBN 0-7607-1022-8.