Pandele Olteanu

filolog român
Pandele Olteanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Bascov, județul Argeș, România Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*]
lingvist
slavist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba slovacă[2]
limba cehă[2] Modificați la Wikidata

Pandele Olteanu (n. , Bascov, județul Argeș, România – d. , București, România) a fost un lingvist și filolog român.

Biografie

modificare

Este licențiat al Facultății de Filozofie și Litere a Universității din București (1935). Doctor în filologie slavă și romanică la Universitatea „I. A. Comenius” din Bratislava (1944) cu teza Raporturi lingvistice între limba română și limbile slave de Apus: slovaca și ceha. S-a implicat, împreună cu un grup de membri ai Societății pentru relații culturale și economice româno-cehoslovace (Společnost pro kulturní a hospodářske styky s Rumunskem, în publicarea revistei slavo-române Românoslavica. Revue des études slavoroumaines,[3][4] al cărei comitet de redacție avea sediul la Praga.[4][5] Comitetul de redacție al revistei era format din Vladimír Buben (redactor responsabil),[3][4][5] Tr. Ionescu-Nișcov (redactor șef), Pandele Olteanu (coredactor), Bohuslav Havránek, Karel Krejčí, Gh. Staca, Josef Macůrek, J. Š. Kvapil, Ján Stanislav, I.C. Chițimia,[3][4] Damian Bogdan, Frank Wollman[3] și Josef Vašica (membri).[4] Revista, care urma să publice studii istorice, etnografice, lingvistice și arheologice, în limbile franceză și română,[4] cu privire la relațiile româno-slave și îndeosebi româno-cehoslovace, a apărut într-un singur număr, în 1948.[3]

Pandele Olteanu a fost profesor universitar în cadrul Universității București și șeful Catedrei de slavistică. A contribuit la clarificarea unor aspecte din problematica filologiei slavo-române. A studiat gramatica slavei vechi și a slavonei și a întreprins cercetări în privința izvoarelor cazaniilor românești.

Lucrări publicate

modificare
  • Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș, Editura Academiei, București, 1961
  • Sintaxa și stilul paleoslavei și slavonei, Editura Științifică, București, 1974
  • Slava veche și slavona românească (în colaborare cu Elena Lința și Gheorghe Mihăilă), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975
  • Studii de filologie slavă, Editura Universității din București, București, 2008
  • Nicolae Milescu, Aritmologhia, etica și originalele lor latine, Editura Minerva, București, 1982
  • Floarea darurilor sau Fiore di virtu, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1992
  1. ^ Library of Congress Authorities, accesat în  
  2. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ a b c d e Dagmar Maria Anoca, „Slovacistica la Universitatea din București”, în Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, Editura Universității din București, serie nouă, vol. XLVI, 2010, nr. 1, p. 10.
  4. ^ a b c d e f I.P., „O revistă românească pentru studiul slavisticei la Praga”, în Adevěrul, anul LXI, nr. 17144, joi 22 aprilie 1948, p. 2.
  5. ^ a b ***, „Sărbătorirea unui savant cehoslovac, prieten al țării noastre”, în Universul, anul LXV, nr. 238, 13 octombrie 1948, p. 3.

Bibliografie

modificare
  • Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978, pp. 189-190