Wikipedia

J. Š. Kvapil

J. Š. Kvapil
Date personale
Născut[3][1][4][5][2] Modificați la Wikidata
Nová Sídla⁠(d), Pardubice, Cehia[6][1][4] Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani)[4][3][2][5] Modificați la Wikidata
Olomouc, Cehoslovacia[6][7][4][5][2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Cehoslovacia[8] Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător
profesor
istoric literar[*]​
critic literar[*]​
romanist
autor de non-ficțiune[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBrno[2]
Olomouc[2][5] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiFilozofická fakulta Univerzity Karlovy[*][[Filozofická fakulta Univerzity Karlovy (Faculty of Charles University in Prague)|​]][1][2]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

J. Š. Kvapil, pe numele real Josef Šofferle, (n. , Nová Sídla⁠(d), Pardubice, Cehia – d. , Olomouc, Cehoslovacia) a fost un critic și istoric literar ceh, specializat în filologie romanică, și profesor universitar la Universitatea Palacký din Olomouc. A participat la înființarea unei secții de limba română în cadrul Catedrei de Limbi romanice de la Facultatea de Filosofie⁠(d) a Universității Caroline din Praga în anul universitar 1950–1951 și a redeschis în anii următori, împreună cu Vladimír Hořejší, un lectorat de limba română la Facultatea de Filosofie a Universității Palacký din Olomouc.[9]

J. Š. Kvapil a făcut parte, alături de Marie Kojecká-Karásková și Jindra Hušková-Flajšhansová, din prima generație de traducători cehi din limba română cu pregătire profesională și a adus în perioada interbelică o contribuție însemnată la promovarea literaturii române în Cehoslovacia.[10][11][12][13] El a tradus mai multe opere literare românești în limba cehă (printre care Ochii Maicii Domnului de Tudor Arghezi, Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, Velerim și Veler Doamne de Victor Ion Popa și Mara de Ioan Slavici) și s-a remarcat ca un promotor al relațiilor culturale ceho-române.[14]

Biografie

modificare

Studii

modificare

Josef Šofferle s-a născut la 29 martie 1904 în familia unui hangiu din satul Nová Sídla⁠, aflat în apropierea orașului Litomyšl din regiunea Pardubice a Boemiei (atunci în Austro-Ungaria, azi în Cehia).[15][16] A învățat la școlile publice din Cerekvice nad Loučnou și Morašice și a absolvit cursurile Gimnaziului real din Litomyšl în anul 1923.[15] A studiat apoi la Facultatea de Filosofie a Universității Caroline din Praga,[15][16] lucrând în perioada studiilor ca bibliotecar al Seminarului de Limbi Romanice (1926–1928) și specializându-se în limba cehă, limba franceză și istoria comparată a literaturii.[15] Și-a susținut doctoratul în anul 1928 cu teza Starofrancouzské prameny Karolínské epopeje a otázky parafráze u Julia Zeyera („Izvoarele din franceza veche ale poemului Karolinská epopeja și chestiuni de parafrază la Julius Zeyer”).[15]

Cariera interbelică

modificare

După absolvirea doctoratului, a obținut o bursă a guvernului francez și a lucrat în perioada 1928–1929 ca lector de limba cehă la Universitatea din Lyon.[15][16] S-a întors în Cehoslovacia în anul 1929 și a devenit profesor de limbile cehă și franceză: a predat la Liceul Real din Kladno (1929–1938), la Liceul Real de pe strada Křemencova din Praga (1938–1939) și la Liceul Real de stat (denumit mai târziu Jindřich Vančura) din districtul Smíchov al Pragăi (1939–1946).[15][16]

S-a familiarizat cu limba română la cursurile ținute de profesorul Gheorghe Staca (1884–1958) la Universitatea Carolină.[16] A efectuat călătorii de studii în România și a urmat în anii 1935 și 1937 cursuri de vară la universitățile populare din Vălenii de Munte și Brașov,[9][15] cunoscându-l cu acest prilej pe prof. Nicolae Iorga[17] și stabilind legături cu personalități ale culturii române ca Victor Ion Popa și Tudor Arghezi.[9][15] A colaborat cu Dumitru Crânjală la promovarea literaturii cehe în România și la realizarea de traduceri din limba română[9][16] și a publicat în anul 1938 un studiu informativ intitulat Přehled vývoje a směrů současného písemnictví rumunského („Privire de ansamblu asupra dezvoltării și direcției literaturii române contemporane”).[16][18] A folosit pseudonimul J. Š. Kvapil, format din inițialele prenumelui și numelui său și numele soției sale,[15][16] Jindra Kvapilová (n. 1905, traducătoare din literatura franceză, de exemplu A. Gide: Pastorální symfonie, 1938), cu care s-a căsătorit în anul 1931,[15] pseudonim pe care l-a prescurtat uneori jšk, jšk., JŠK, J. Š. K. sau kvp.[14] A sprijinit, de asemenea, activitatea Institutului Ceho-Slovaco-Român și a filialelor sale de la Brno și Bratislava.[19]

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al ocupației germane, prof. Kvapil a făcut parte din grupul de rezistență Orbis.[15]

Profesor universitar

modificare

În anul 1946 a devenit cadru didactic de literatura franceză la Facultății de Filosofie a Universității Palacký din Olomouc, unde a lucrat timp de aproape 30 de ani, până la pensionare.[15][16] A obținut abilitarea în 1947 la Universitatea Masaryk din Brno cu teza Starofrancouzské počátky evropského románu („Originile franceze vechi ale romanului european”).[15] A promovat apoi în cariera ierarhică, devenind conferențiar în 1952 și profesor universitar în 1962.[15] A condus catedra de filologie vest-europeană, apoi pe cea de filologie romanică, iar din 1963 și Cabinetul Bedřich Václavek.[15] În perioada postbelică a efectuat o serie de călătorii de specializare în străinătate: la Paris (1948 și 1966), la Liège (1960) și în România (1961).[14]

S-a implicat, împreună cu un grup de membri ai Societății pentru relații culturale și economice româno-cehoslovace (Společnost pro kulturní a hospodářske styky s Rumunskem, în publicarea revistei slavo-române Românoslavica. Revue des études slavoroumaines,[20][21] al cărei comitet de redacție avea sediul la Praga.[21][22] Comitetul de redacție al revistei era format din Vladimír Buben (redactor responsabil),[20][21][22] Tr. Ionescu-Nișcov (redactor șef), Tr. Ionescu-Nișcov (redactor șef), Pandele Olteanu (coredactor), Bohuslav Havránek, Karel Krejčí, Gh. Staca, Josef Macůrek, J. Š. Kvapil, Ján Stanislav, I.C. Chițimia,[20][21] Damian Bogdan, Frank Wollman[20] și Josef Vašica (membri).[21] Revista, care urma să publice studii istorice, etnografice, lingvistice și arheologice, în limbile franceză și română,[21] cu privire la relațiile româno-slave și îndeosebi româno-cehoslovace, a apărut într-un singur număr, în 1948.[20]

Kvapil a fost ales în anul 1950 ca membru al Institutului Slavic din Praga (pentru relațiile cu România)[14] și a participat în anul universitar 1950–1951 la înființarea unei secții de limba română în cadrul Catedrei de Limbi romanice de la Facultatea de Filosofie a Universității Caroline din Praga, unde a susținut prelegeri despre istoria literaturii române.[9][16][23] În anii următori a redeschis, împreună cu Vladimír Hořejší, un lectorat de limba română la Facultatea de Filosofie a Universității Palacký din Olomouc,[9][16][24] care organiza cursuri facultative.[25] A predat la Olomouc până în 1974, când s-a pensionat.[9][14][26] Secția de limba română de la Universitatea Palacký din Olomouc a fost desființată (inclusiv biblioteca ei) după separarea Cehiei de Slovacia (1993), iar secția de limba română de la Universitatea Masaryk din Brno nu a mai fost deschisă de ani de zile, ceea ce a făcut ca singurul centru de românistică din Cehia să rămână cel de la Praga.[11][12][27]

Profesorul Kvapil a murit în 1 iunie 1975 la Olomouc, la vârsta de 75 de ani.[15]

Activitatea literară

modificare

J. Š. Kvapil a publicat mai multe studii de istorie literară, străduindu-se să îmbine tradiția eseurilor literare cehe (de la František Václav Krejčí la František Xaver Šalda) cu o documentare științifică detaliată și o perspectivă comparativă.[14] A fost membru al comitetului de redacție al revistei Slovesná věda și a colaborat la numeroase publicații, printre care: Actes et Colloques 6 (Paris, 1967), AUP Olomouc, facultas philosophica (1960–1964), Cizí jazyky ve škole (1958–1961), Časopis pro moderní filologii (1941–1968), Europe (Paris, 1958), Host (1925–1928), Kritický měsíčník (1938–1947), Lidové noviny (1936–1943), Literární noviny (1939–1940, 1946), Naše doba (1941–1948), Philologica Pragensia (1956, 1967–1968), SVŠP Olomouc (1953–1959), Slovesná věda (1947–1952), Tribuna (Cluj, 1965) și Václavkova Olomouc (1961–1972).[14]

S-a ocupat în principal de literatura franceză: a scris două cursuri universitare, o carte despre Romain Rolland, o serie de articole de reviste, capitolul despre Pascal din Dicționarul academic al epocii noi al lui Otto (1937), mai multe capitole din Istoria academică a literaturii franceze din secolele al XIX-lea și al XX-lea și din Dicționarul scriitorilor din Franța, Elveția, Belgia și Luxemburg (1966), precum și studii introductive la unele traduceri (Elsa Triolet, André Gide etc.).[14] A fost interesat, de asemenea, de literatura cehă: a scris studii sistematice și cuprinzătoare despre operele lui Julius Zeyer, Vojtěch Martínek și A. C. Nor, articole de critică literară în Naše doba și Lidové noviny, studiul Venkov v současné české beletrii („Peisajul rural în beletristica cehă contemporană”) și o analiză critică a structuralismului („Glosy ke strukturalismu”, 1943).[14]

Literatura română a reprezentat un alt domeniu de interes al lui J.S. Kvapil, începând de la mijlocul anilor 1930.[14] Kvapil a popularizat literatura română în rândul publicului ceh prin capitolul dedicat acesteia în Dicționarul academic al epocii noi al lui Otto (1939),[14] prin publicarea unor articole de critică literară și informații culturale în revista Lidové noviny[14][17] și prin traducerea unor opere literare importante ale literaturii române ca Ochii Maicii Domnului (1936) de Tudor Arghezi,[14][17][28] Velerim și Veler Doamne (1942) de Victor Ion Popa,[29][30] Ciocoii vechi și noi (1958) de Nicolae Filimon[31][32][33] și Mara (1973) de Ioan Slavici.[34][35] A format o serie de traducători de limba română în cadrul Uniunii Scriitorilor Cehoslovaci.[9]

Lucrări (selecție)

modificare
  • Literatura cehoslovacă contimporană, Editura Institutului cehoslovaco-român din Praha, Tipografia Orbis, Praga, 1937, 61 p. – împreună cu Dumitru Crânjală;
  • Přehled vývoje a směrů současného písemnictví rumunského („Privire de ansamblu asupra dezvoltării și direcției literaturii române contemporane”), E. Beaufort, Praga, 1938, 40 p.;
  • Gotický Zeyer, Václav Petr, Praga, 1942;
  • Venkov v současné české beletrii („Peisajul rural în beletristica cehă contemporană”), Václav Petr, Praga, 1944;
  • Úvod do studia francouzské literatury („Introducere în studiul literaturii franceze”), curs universitar, 1955, ediție adăugită, 1963;
  • Literatura ve Francii v období rozvinutého feudalismu („Literatura din Franța în perioada feudalismului târziu”), curs universitar, 1958;
  • Romain Rolland et les amis ďEurope („Romain Rolland și prietenii Europei”), Státní pedagogické nakladatelství, Praga, 1971;
  • O socialistickém realismu : sborník příspěvků z celostátní uměnovědné konference Václavkova Olomouc 1973 („Despre realismul socialist: colecție de lucrări de la conferința națională de studii de artă Václavkova Olomouc 1973”), Státní pedagogické nakladatelství, Praga, 1976 – împreună cu Jaromír Dvořák și Miroslav Zahrádka.

Traduceri

modificare

Note

modificare
  1. ^ a b c Students of the Universities of Prague 1882–1945 
  2. ^ a b c d e f REGO, accesat în  
  3. ^ a b Josef Kvapil, The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ a b c d Regional Database of the Central Bohemian Research Library in Kladno, accesat în  
  5. ^ a b c d regionální databáze Knihovny města Olomouce, accesat în  
  6. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  7. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  8. ^ ​]][[Categorie:Articole cu legături către elemente fără etichetă în limba română 
  9. ^ a b c d e f g h Gabriel Mareș, Literatura română în spațiul ceh sub regim comunist, Ed. All Educational, București, 2013.
  10. ^ Ilie Radu-Nandra (), „Libuše Valentová: «Româna – profesia și o mare iubire»” (PDF), România literară (25), p. 21, accesat în  
  11. ^ a b Libuše Valentová (), „Retrospectivă: Relații culturale româno-ceho-slovace” (PDF), România literară (25), p. 25, accesat în  
  12. ^ a b Libuše Valentová (), „Meridiane: Corespondență din Praga de Libuše Valentová – Traducerile din română în cehă înainte de 1989”, România literară (21), pp. 26–27, arhivat din original la , accesat în  
  13. ^ Libuše Valentová (coord.), Slovník rumunských spisovatelů, Libri, Praga, 2001, p. 7.
  14. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Vladimír Forst (red.), ed. (), Lexikon české literatury (PDF), 2/II K–L, Praga: Nakladatelství Academia, p. 1079, accesat în  
  15. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q Vladimír Forst (red.), ed. (), Lexikon české literatury (PDF), 2/II K–L, Praga: Nakladatelství Academia, p. 1078, accesat în  
  16. ^ a b c d e f g h i j k Kvapil J. Š. (Josef Šofferle), Obec překladatelů, accesat în  
  17. ^ a b c Zdeněk Bár (prof.), „Literatura română în Cehoslovacia”, în Patria, anul XIX, nr. 144, 4 iulie 1937, p. 1.
  18. ^ Iva Horáková (), Jazykové příručky rumunštiny vydané na území České republiky [Manuale de limba română publicate pe teritoriul Republicii Cehe] (PDF), diplomová práce (Vedoucí práce: PhDr. Libuše Valentová, CSc., Konzultant: PhDr. Jiří Našinec), Univerzita Karlova v Praze. Filozofická fakulta. Ústav románských studií, p. 47, accesat în  
  19. ^ Libuše Valentová (), „Scrisoare din Praga: Revenirea la o tradiție” (PDF), România literară (47), p. 22, accesat în  
  20. ^ a b c d e Dagmar Maria Anoca, „Slovacistica la Universitatea din București”, în Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, Editura Universității din București, serie nouă, vol. XLVI, 2010, nr. 1, p. 10.
  21. ^ a b c d e f I.P., „O revistă românească pentru studiul slavisticei la Praga”, în Adevěrul, anul LXI, nr. 17144, joi 22 aprilie 1948, p. 2.
  22. ^ a b ***, „Sărbătorirea unui savant cehoslovac, prieten al țării noastre”, în Universul, anul LXV, nr. 238, 13 octombrie 1948, p. 3.
  23. ^ Vladimír Forst (red.), ed. (), Lexikon české literatury (PDF), 2/II K–L, Praga: Nakladatelství Academia, pp. 1078–1079, accesat în  
  24. ^ „Limba și literatura română în universitățile din Cehoslovacia”, în revista Limbă și literatură, 1986, p. 61.
  25. ^ Gheorghe Anca, „Jirí Felix, primul ceh cu doctorat la București, în filologie română”, în Viața studențească, anul XX, nr. 7, 19 februarie 1975, p. 9.
  26. ^ Julie Nováková, Paměti, aneb, Autobiografie: Třináct olomouckých let (1948–1961), Univerzita Palackého, Olomouc, 2008, p. 93.
  27. ^ Libuše Valentová (), „Limba și literatura română în Cehia”, Limba Romana, Chișinău (4–5), accesat în  
  28. ^ a b c Libuše Valentová (), „Bibliografie překladů z rumunské krásné literatury do češtiny 1900–1975”, Časopis pro moderní filologii, LVIII, p. 7, accesat în  
  29. ^ a b c Libuše Valentová (), „Bibliografie překladů z rumunské krásné literatury do češtiny 1900–1975”, Časopis pro moderní filologii, LVIII, p. 14, accesat în  
  30. ^ a b Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), 2014, p. 232.
  31. ^ a b V. Savin (), „Prietenii de pe malurile Vltavei” (PDF), Flacăra (7 (143)), pp. 10–11, accesat în  
  32. ^ a b c Libuše Valentová (), „Bibliografie překladů z rumunské krásné literatury do češtiny 1900–1975”, Časopis pro moderní filologii, LVIII, p. 11, accesat în  
  33. ^ a b Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 1 (A–H), 2014, p. 445.
  34. ^ a b Libuše Valentová (), „Bibliografie překladů z rumunské krásné literatury do češtiny 1900–1975”, Časopis pro moderní filologii, LVIII, p. 16, accesat în  
  35. ^ a b Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), 2014, p. 323.
  36. ^ Libuše Valentová (), „Bibliografie překladů z rumunské krásné literatury do češtiny 1900–1975”, Časopis pro moderní filologii, LVIII, p. 20, accesat în  
  37. ^ a b Libuše Valentová (), „Bibliografie překladů z rumunské krásné literatury do češtiny 1900–1975”, Časopis pro moderní filologii, LVIII, p. 9, accesat în  
  38. ^ a b Libuše Valentová (), „Bibliografie překladů z rumunské krásné literatury do češtiny 1900–1975”, Časopis pro moderní filologii, LVIII, p. 19, accesat în  

Lectură suplimentară

modificare
  • M. Tichý: „Soupis prací...z oblasti románské filologie”, Philologica Pragensia, 1976, p. 2.
  • A. Novák: „Případ J. Zeyera”, Lidové noviny, 20 februarie 1939;
  • V. Lišková: „Zahájení výboru z díla J. Zeyera”, SaS, 1942, p. 100;
  • ref. Gotický Zeyer: J. Mukařovský, SaS, 1943, s. 148;
  • A. Pražák, Naše věda, 1943, p. 150;
  • J. Dvořák: „In memoriam univ. prof. PhDr. J. Š. K.”, Václavkova Olomouc 1972 (1975);
  • Z. Brančíková: „In memoriam prof. Dr. J. Š. K.”, Philologica Pragensia, 1976, p. 1
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=J._Š._Kvapil&oldid=16318727