Papus
Papusul (în latină: Pappus, din greaca pappus = puf, fân), numit și egretă, este un smoc de perișori sau de scvame cu aspect de umbreluță sau coroană deasupra unor fructe, ce funcționează ca o parașută, ușurând diseminarea (răspândirea) fructelor cu ajutorul vântului sau curenților de aer (diseminarea anemohoră). Papusul se întâlnește la fructele asteraceelor (compositelor): păpădie (Taraxacum officinale), vulturică (Hieracium sp.), susai (Sonchus oleraceus), pălămidă (Cirsium arvense) etc.[1][2][3][4][5]
.jpg)
Papusul provine din transformarea elementelor caliciului. Caliciu multor specii de asteraceae (păpădie, susai, pălămidă) este foarte redus la început, după fecundație însă se dezvoltă într-un smoc de peri numit papus ce servește la răspândirea fructelor.[6][7][8]
Note
modificare- ^ Constantin Pârvu. Universul plantelor. Mică enciclopedie. Ediția a III-a Revăzută și completată. Editura Enciclopedică. București, 2000
- ^ Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
- ^ Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Dicționar enciclopedic de biologie. Editura ALL Educational. 2007
- ^ I. Ciobanu. Morfologia plantelor. Ediția a II-a, revizuită. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1971
- ^ Gabriela Șerbănescu-Jitariu, Constantin Toma. Morfologia și anatomia plantelor. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1980
- ^ Alexandru Buia, Anton Nyárády, Mihai Răvăruț. Botanica agricolă. Vol. II. Sistematica plantelor. Editura Agro-Silvică. București.1965
- ^ Ioan Hodișan, Ioan Pop. Botanică sistematică. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1976
- ^ Iuliu Morariu, Ioan Todor. Botanică sistematică. Ediția a II-a revizuită. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1972
-
Papusul la pălămida (Cirsium arvense) -
Papusul la păpădie (Taraxacum officinale) -
Papusul la păpădie (Taraxacum officinale) -
Papusul la păpădie (Taraxacum officinale)
