Paradisul (Dante)

a treia parte din "Divina Comedie"
Acest articol se referă la lucrarea poetică. Pentru alte sensuri, vedeți Paradisul (dezambiguizare).
Paradisul (Dante)
Volume
Canto XXX (Paradiso)[*][[Canto XXX (Paradiso) |​]]
Canto XIII (Paradiso)[*][[Canto XIII (Paradiso) |​]]
Informații generale
AutorDante Alighieri
Genepopee
Ediția originală
Titlu original
Paradiso
Limbalimba toscană[*] Modificați la Wikidata
Țara primei apariții Italia Modificați la Wikidata
Data primei apariții

Paradisul (titlu original Paradiso) este o treia parte și ultima a lucrării poetice Divina Comedie, scrisă de Dante Alighieri între 1307 și 1321, care mai cuprinde și părțile numite Infernul (Inferno) și Purgatoriul (Purgatorio).

Este o alegorie care prezintă călătoria lui Dante prin Rai, ghidat de Beatrice Portinari, care simbolizează teologia. În aceasta lucrare, Paradisul este descris ca o serie de sfere concentrice care înconjoară Pământul: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn, stelele fixe, Primul mobil[1] și, ultima, Empireul[2]. A fost scrisă la începutul secolului al XIV-lea. Alegoric, poemul reprezintă ascensiunea sufletului la Dumnezeu.

Dante și Beatrice în al patrulea cer, al Soarelui
(Ilustrație de Gustave Doré)
Paradisul este descris conform cu viziunea medievală a Universului, cu Pământul înconjurat de sfere concentrice care conțin planete și stele.

Personaje modificare

Conținut modificare

Dante ajunge în Paradis unde îl invocă pe Apollo (zeul artelor, protector al poeziei și al muzici) pentru a-i da forță versurilor sale ca să surprindă frumusețea Cerului (traducere de George Coșbuc):

Mărirea celui care-atotpătrunde
Întregul tot, mișcându-l, dă splendoare
mai mult-aici și mai puțin-altunde.
În cerul cel mai plin de-a lui lucoare
eu fui. Văzut-am stări, ce-a le descrie
nu știu, nu pot câți au să se scoboare...

Ghidat de Beatrice Portinari, Dante îl întâlnește pe împăratul Iustinian I (cel Mare), care îi evocă istoria Imperiului Roman. Dante întâlnește în a treia sferă (Venus) sufletele celor care au cunoscut iubirea profundă. În a patra sferă, cerul Soarelui, îl vede pe Toma de Aquino.

Note modificare

  1. ^ În astronomia clasică, medievală și renascentistă, Primum Mobile era sfera cea mai îndepărtată din modelul geocentric al universului.
  2. ^ Empireo - în cosmologiile antice, era locul cel mai înalt din cer, despre care se presupunea că era ocupat de elementul foc - medievalul empyreus, o adaptare a cuvântului din greaca veche ἔμπυρος, empyrus, avea sensul de "în foc/pe foc (pyr).

Legături externe modificare

 
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Paradisul