Parapsihologie
Parapsihologia este studiul presupuselor fenomene psihice (percepție extrasenzorială, telepatie, precogniție, clarviziune, psihochinezie (numită și telechinezie), psihometrie și alte afirmații paranormale, de exemplu, cele legate de experiențe aproape de moarte, sincronicitate, experiențe aparițiale etc.[1] Criticată ca fiind o pseudoștiință, majoritatea oamenilor de știință o resping.[2][3][4][5][6][7][8][9] Parapsihologia a fost, de asemenea, criticată de criticii mainstream pentru afirmațiile multor dintre practicanții săi că studiile lor sunt plauzibile, în ciuda lipsei de dovezi convingătoare pentru existența oricăror fenomene psihice, după mai mult de un secol de cercetări.[1][10][11]
Cercetarea parapsihologiei apare rar în jurnalele științifice importante; în schimb, majoritatea lucrărilor despre parapsihologie sunt publicate într-un număr mic de reviste de nișă.[12]
Terminologie
modificareTermenul de parapsihologie a fost utilizat pentru prima oară de germanul Max Dessoir în 1889. După americanul Joseph Banks Rhine (1895-1980) parapsihologia se definește ca o ramură a științei care detectează și analizează facultățile datorită cărora o ființă umană (chiar un animal) intră în contact cu mediul, sau chiar îl modifică, fără ajutorul simțurilor sau al mușchilor săi. Scepticii afirmă că parapsihologia nu are suport în realitate, până acum nimic din ceea ce susține nefiind demonstrat științific.
Partizanii ei afirmă că unele cercetări paranormale satisfac aceleași standarde de rigurozitate și publicabilitate ca și cercetările psihologice (de exemplu o semnificanță sub 0,05), cum ar fi cercetările prof.dr. Dick J. Bierman, care este în același timp doctor în fizică (specializat în mecanică cuantică), profesor universitar de psihologie (psihonomie, la Universitatea din Amsterdam), profesor universitar de parapsihologie (la Universitatea din Utrecht) și expert în tehnică de calcul (a elaborat programe de învățare asistată de calculator).[13] De exemplu în de Boer și Bierman, „The roots of paranormal belief: Divergent associations or real paranormal experiences?” a scos în evidență un efect paranormal semnificant (și anume precogniție) prin mijloace de cercetare consacrate în psihologie, concluzia fiind că credința în paranormal se poate datora nu unor defecte de gândire sau anomalii psihice (cum cred psihologii mainstream) ci unor experiențe paranormale reale.[14] Partizanii parapsihologiei afirmă că în această situație eticheta de pseudoștiință este aplicată parapsihologiei din convingere filosofică și nu din rigoare științifică. Realitatea este însă că în afară de ocazionalele corelații semnificative, parapsihologia nu a oferit nicio dovadă fermă a susținerilor sale și nu a produs aparate de folosință obiectivă și importantă (așa cum folosind curentul electric s-a produs telegraful).[15]
Ramuri
modificareParapsihologia este subîmpărțită în două mari ramuri:
- 1. Percepțiile extra-senzoriale:
- 2. Capacitățile paranormale
- psihokinezia (telekinezia),
- pirokinezia,
- experiențele extracorporale,
- experiențele în apropierea morții,
- reîncarnarea
- capacitățile mediumice.
Suportul teoretic al parapsihologiei
modificareStudiul parapsihologiei are suport teoretic în:
- demonstrarea posibilității existenței și chiar a obținerii unor viteze supraluminice, ipoteză care a stat la baza teoriei tahionilor. Aceasta se bazează pe dezvoltările matematice și este necontradictorie în raport cu teoria relativității einsteiniene; oferă suportul teoretic al posibilității percepției – în același moment temporal – a trecutului, prezentului și viitorului. Observațiile de astrofizică ale lui Kozîrev din anii ’60 au arătat de asemenea că în același moment temporal, se poate observa poziția trecută, prezentă și viitoare a unei formații cosmice.
- Teoria Aharonov – Bohm care, demonstrând existența interacțiunii de la distanță în lumea particulelor subatomice, oferă o nouă bază de credibilitate a fenomenelor telepatice.
În cadrul parapsihologiei se disting două mari diviziuni:
- cea care subsumează domeniile în care trăsătura dominantă o formează bioinformația, percepțiile extra-senzoriale și din care face parte și telepatia;
- cea care cuprinde domeniile în care trăsătura dominantă este oferită de către primordialitatea manifestărilor energetice, de capacitățile paranormale
Fenomenele studiate de parapsihologie
modificare- A. Fenomene predominant bioinformaționale, extra-senzoriale
1. telepatia – transmisia la distanță a gândului ca mesaj extrasenzorial
2. clarviziunea – „ceva” de natura unui vector necunoscut părăsește individul (în timp și spațiu) pentru a lua contact și cunoștință despre „altceva” și, reîntorcându-se, aduce mesajul informațional.
3. precogniția – ghicirea viitorului sau a unor fapte și lucruri ascunse.
4. retrocogniția (postcognitia) – ghicirea trecutului.
5. percepția dermato – optică – impresia senzorială transmisă de la distanță, telestezie
6. extracorporalitatea
7. radiestezia – capacitatea de a identifica resurse subterane.
8. interacțiuni om – plante, om – animale
9. înregistrarea gândurilor
10. fenomene la limita vieții
- B. Fenomene predominant energetice
1. Transmutația atomică de slabă energie ( efectul Kervran)
2. poltergeist – mișcarea în spațiu a obiectelor fără o cauză depistabilă de oameni. Ar putea exista o legătură între fenomenul de poltergeism și comportarea anormală a câmpului magnetic înconjurător (observație rezultată din experimentări / observații /supraveghere efectuate de cercetători acreditați).
3. teleportația
4. levitația – ridicarea în spațiu prin alte forțe decât cele convențional – cunoscute (hipnoză, sugestie, telepatie, alte fenomene PSI).
5. telekinezia
6. raps
7. materializări
8. dematerializări
9. fotografii induse mental – efectul Fukuray –Ted Serious (tauthografie)
- C. fenomene după pragul morții
1. transcomunicație (efectul Raudive)
2. mediumitate (spiritism)
3. apariții
4. fotografii ale spiritelor
5. fenomenul „déjà vu”
Clarviziunea din punct de vedere psihiatric
modificareÎn psihiatrie clarviziunea este considerată drept halucinație.[16] Același lucru este valabil pentru claraudiție.
Experimentări și cercetări
modificarePentru că nu cunoaștem fenomenele parasenzoriale – numite și paranormale, respectiv fenomenele PSI (abreviere prin care se subînțeleg fenomenele ce fac obiectul de studiu al psihotronicii) ci numai le constatăm experimental, suntem în faza de a le înregistra că există, de a încerca să le reproducem – empiric – și (cel mai rău) să le ignorăm sau să le refuzăm existența pertinentă, legică, ca un fapt natural dar necunoscut.
Parapsihologia se leagă într-un fel de psihologie, iar majoritatea tezelor de doctorat sunt bazate pe acest subiect. Cu greu poți demonstra un fenomen de tip "PSI". În majoritatea documentelor parapsihologice putem găsi foarte multe cazuri de fraudă și greșeli de metodologie. Faptul că aceste forțe sau entități nu intră în câmpul nostru vizual în mod direct, iar dacă am ține cont și de coincidențe sau de validitatea științifică, acest domeniu nu se poate afirma cu nimic. Totuși, foarte multe persoane au raportat astfel de fenomene "PSI". Câți dintre ei spun adevărul, câți dintre ei mint, nu vom știi (poate) niciodată, însă un lucru este sigur. Există și părți ascunse pe care nu le putem vedea, vizita sau percepe.
Fenomenele PSI
modificare| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Studierea fenomenelor PSI s-a făcut și se face în numeroase institute de cercetare și universități americane, englezești și sovietice / rusești precum și în mediile științifice militare cum sunt: Universitatea Harvard, Universitatea California din Los Angeles (UCLA), misiune Apollo 14, Institutul de Radiocomunicații din Moscova, centrul medical Maimonides din New -York, Universitatea din Londra, spitalele Maudsley și Bethleem, Academia de Științe din New York, NASA prin direcția de cercetări biotehnologice. Experimentele au dat între 50% și 80% rezultate pozitive în sensul că s-au stabilit legături telepatice între emițător și receptorul-țintă.
Existența reală a fenomenelor paranormale și implicit a transmisiei informației telepatice a fost stabilită - prin sute de demonstrații științifice riguros supravegheate de numeroși specialiști reputați[care?] și sunt de netăgăduit - pe baza lucrărilor profesorului american J.B. Rhine de la Universitatea Duke – Carolina de Nord, SUA ( s-au realizat, printre altele, 85.000 de încercări de transmitere la distanță de informații din care 28% rezultate exacte față de 20% rezultate exacte dacă ar fi acționat hazardul).
Probabil că fenomenul (complexul) PSI poate fi cel de al treilea sistem de semnalizare între ființe (pe lângă gesturi și graiul articulat).
Potrivit cercetătorilor și oamenilor de știință care susțin ipoteza biotehnologică paleoastronautică, pentru strămoșii noștri astronauți care, se pare, ne-au implantat inteligența superioară și creativitatea artistică, acest al treilea sistem de semnalizare ar fi putut constitui sistemul de bază. Ei consideră că datorită acestui sistem se poate forma o inteligență superioară colectivă care beneficiază de cunoștințele și inteligența fiecărui individ – fiind cuplați permanent și necondiționat la banca de date colectivă.
Bibliografie
modificare- Renato Zamfir – Terra incognita, editura SAECULUM I.O. București 2001
- Eugen Celan - Telepatia, editura Teora București 1993
- Eugen Celan - Războiul parapsihologic, editura Teora București 1992
- Odling-Smee, Lucy (). „The lab that asked the wrong questions”. Nature. 446 (7131): 10–11. Bibcode:2007Natur.446...10O. doi:10.1038/446010a
. PMID 17330012.
Note
modificare- ^ a b Schmidt, Joachim (). „Parapsychology”. În von Stuckrad, Kocku. The Brill Dictionary of Religion. Leiden and Boston: Brill Publishers. doi:10.1163/1872-5287_bdr_COM_00339. ISBN 978-9004124332.
- ^ Reber, Arthur; Alcock, James (). „Why parapsychological claims cannot be true”. Skeptical Inquirer. 43 (4): 8–10.
The lure of the 'para'-normal emerges, it seems, from the belief that there is more to our existence than can be accounted for in terms of flesh, blood, atoms, and molecules. A century and a half of parapsychological research has failed to yield evidence to support that belief.
- ^ Gross, Paul R.; Levitt, Norman; Lewis, Martin W. (). The Flight from Science and Reason. New York City: New York Academy of Sciences. p. 565. ISBN 978-0801856761.
The overwhelming majority of scientists consider parapsychology, by whatever name, to be pseudoscience.
- ^ Friedlander, Michael W. (). At the Fringes of Science. Boulder, Colorado: Westview Press. p. 119. ISBN 978-0813322001.
Parapsychology has failed to gain general scientific acceptance even for its improved methods and claimed successes, and it is still treated with a lopsided ambivalence among the scientific community. Most scientists write it off as pseudoscience unworthy of their time.
- ^ Pigliucci, Massimo; Boudry, Maarten (). Philosophy of Pseudoscience: Reconsidering the Demarcation Problem. Chicago, Illinois: University of Chicago Press. p. 158. hdl:1854/LU-3161824. ISBN 978-0226051963.
Many observers refer to the field as a 'pseudoscience'. When mainstream scientists say that the field of parapsychology is not scientific, they mean that no satisfying naturalistic cause-and-effect explanation for these supposed effects has yet been proposed and that the field's experiments cannot be consistently replicated.
- ^ Alcock, James (). Parapsychology-Science Or Magic?: A Psychological Perspective. Oxford, England: Pergamon Press. pp. 194–196. ISBN 978-0080257730.
- ^ Hacking, Ian (). „Some reasons for not taking parapsychology very seriously”. Dialogue: Canadian Philosophical Review. Cambridge, England: Cambridge University Press. 32 (3): 587–594. doi:10.1017/s0012217300012361.
- ^ Bierman, DJ; Spottiswoode, JP; Bijl, A (). „Testing for Questionable Research Practices in a Meta-Analysis: An Example from Experimental Parapsychology”. PLoS ONE. San Francisco, California: Public Library of Science. 11 (5): e0153049. Bibcode:2016PLoSO..1153049B. doi:10.1371/journal.pone.0153049 . PMC 4856278 . PMID 27144889.
We consider [questionable research practices] in the context of a meta-analysis database of Ganzfeld–telepathy experiments from the field of experimental parapsychology. The Ganzfeld database is particularly suitable for this study, because the parapsychological phenomenon it investigates is widely believed to be nonexistent ... results are still significant (p = 0.003) with QRPs.
- ^ Carroll, Sean (). „Thinking About Psychic Powers Helps Us Think About Science”. WIRED. New York City: Condé Nast.
Today, parapsychology is not taken seriously by most academics.
- ^ Cordón, Luis A. (). Popular Psychology: An Encyclopedia. Westport, Conn: Greenwood Press. p. 182. ISBN 978-0313324574.
The essential problem is that a large portion of the scientific community, including most research psychologists, regards parapsychology as a pseudoscience, due largely to its failure to move beyond null results in the way science usually does. Ordinarily, when experimental evidence fails repeatedly to support a hypothesis, that hypothesis is abandoned. Within parapsychology, however, more than a century of experimentation has failed even to conclusively demonstrate the mere existence of paranormal phenomenon, yet parapsychologists continue to pursue that elusive goal.
- ^
- Hyman, R. (). „Parapsychological research: A tutorial review and critical appraisal”. Proceedings of the IEEE. 74 (6): 823–849. doi:10.1109/PROC.1986.13557.
- Kurtz, Paul (), „Is Parapsychology a Science?”, În Kendrick Frazier, Paranormal Borderlands of Science, Prometheus Books, pp. 5–23, ISBN 978-0879751487,
If parapsychologists can convince the skeptics, then they will have satisfied an essential criterion of a genuine science: the ability to replicate hypotheses in any and all laboratories and under standard experimental conditions. Until they can do that, their claims will continue to be held suspect by a large body of scientists.
- Flew, Antony (). Grim, Patrick, ed. Parapsychology: Science or Pseudoscience? in Philosophy of Science and the Occult. State University of New York Press. ISBN 978-0873955720.
- Bunge, Mario (). „A skeptic's beliefs and disbeliefs”. New Ideas in Psychology. 9 (2): 131–149. doi:10.1016/0732-118X(91)90017-G.
- Blitz, David (). „The line of demarcation between science and nonscience: The case of psychoanalysis and parapsychology”. New Ideas in Psychology. 9 (2): 163–170. doi:10.1016/0732-118X(91)90020-M.
- Stein, Gordon (), The Encyclopedia of the Paranormal, Prometheus Books, p. 249, ISBN 978-1573920216,
Mainstream science is on the whole very dubious about ESP, and the only way that most scientists will be persuaded is by a demonstration that can be generally reproduced by neutral or even skeptical scientists. This is something that parapsychology has never succeeded in producing.
- ^
- (Pigliucci, Boudry 2013) "Parapsychological research almost never appears in mainstream science journals."
- (Odling-Smee 2007) "But parapsychologists are still limited to publishing in a small number of niche journals."
- ^ CV Bierman[nefuncțională] Backup: https://silo.tips/download/curriculum-vitae-3
- ^ de Boer, R., Bierman, D.J. The roots of paranormal belief: Divergent associations or real paranormal experiences?[nefuncțională]
- ^ Vezi referințele pentru „pseudoștiință”.
- ^ Blom, Jan Dirk (). A Dictionary of Hallucinations. New York, Dordrecht, Heidelberg, London: Springer Science+Business Media, LLC. p. 99. doi:10.1007/978-1-4419-1223-7. ISBN 978-1-4419-1222-0. Accesat în .
Clairvoyance
Also known as lucidity, telesthesia, and cryptestesia. Clairvoyance is French for seeing clearly. The term is used in the parapsychological literature to denote a * visual or * compound hallucination attributable to a metaphysical source. It is therefore interpreted as * telepathic, * veridical or at least * coincidental hallucination.
Reference
Guily, R.E. (1991) Harper's encyclopedia of mystical and paranormal experience. New York, NY: Castle Books.