Parcul Național Hortobágy

Parcul național Hortobágy - Puszta
Patrimoniul Mondial UNESCO
Cumpănă în parcul național Hortobágy
Țara	Ungaria
Unitate administrativă	Hajdú-Bihar, Ungaria
Criterii	obiectivul ilustrează un stadiu semnificativ în istoria oamenilor, exemplu de așezare umană, utilizare a pământului sau a mării într-o manieră tradițională, reprezentativă pentru o cultură (sau mai multe), sau pentru interacțiunea omului cu mediul
Referință	474
Anul	1999 (Sesiunea 23)
Parcul național Hortobágy - Puszta Parcul național Hortobágy - Puszta (Ungaria) Poziția geografică
Coordonate	47°35′40″N 21°09′24″E ({{PAGENAME}}) / 47.59458°N 21.15678°E
* Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO
Modifică date / text

Hortobágy (pronunțat în maghiară /ˈhortobaːɟ/) este un parc național cu suprafața de 800 km², situat în estul Ungariei, cu o bogată moștenire folclorică și istorico-culturală. Ocupă o suprafață a Marii Câmpii Ungare (Alföld) și a fost desemnat drept parc național în 1973, fiind prima arie protejată de acest tip din Ungaria. A fost declarat loc din Patrimoniul Mondial în 1999.^[1]

Hortobágy este cea mai mare arie protejată a Ungariei și cea mai mare pășune semi-naturală din Europa.^[2]

Formare

Până nu demult, se considera că această stepă alcalină se formase din cauza tăierilor masive de pădure din Evul Mediu și a măsurilor de control al cursului râului Tisa, care ar fi rezultat în creșterea pH-ului până la valorile curente. Cu toate acestea, Hortobágy este mult mai vechi, iar procesul de alcalinizare a început acum circa zece mii de ani, când Tisa își croia albia prin Marea Câmpie Ungară, preluând multe cursuri de apă provenite din munții de la nord. A contribuit și activitatea animalelor rumegătoare în perioada glaciară cuaternară, apoi cea a animalelor domesticite.^[3]

Floră și faună

Hortobágy este o stepă și câmpie ierboasă. Este populată de vaci Grey, oi Racka, bivoli indieni și cai supravegheați de păstori. Zona protejată oferă habitat pentru diferite specii, inclusiv 342 specii de păsări. Este un loc de cuibărit al vânturelului de seară, burhinidelor, dropiei și lacărului de pipirig, dar și loc de popas pentru o serie de specii migratoare: prundărașul de munte, cocorul, gârlița mică etc.^[4]

Hortobágy este, de asemenea, un centru pentru creșterea bovinelor Taurus, rasă care reprezintă una din încercările de restabilire a speciei bour.^[5]^[6]

Turism

Unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale sitului este Podul cu nouă arcuri, amplasat la marginea localității Hortobágy, peste râul Hortobágy. Alte simboluri sunt cumpenele tradiționale, precum și mirajul care apare ocazional în arșița de pe șesul Puszta. O parte a parcului național este desemnată ca o așa-numită „rezervație a cerului întunecat”, în care este interzisă poluarea cu lumină.^[7]

Galerie de imagini

Note

^ „Hortobágy National Park - the Puszta”. UNESCO World Heritage Centre. UNESCO. Accesat în 21 iunie 2010.
^ „A Világörökség Bizottság 26. Ülése”. Arhivat din original la 9 decembrie 2007. Accesat în 8 decembrie 2007.
^ „Hortobágy National Park, The Hungarian Puszta”. Nomination file for inscription of the Hortobágy National Park to the World Heritage List. Ministry for Environment and Regional Policy, Republic of Hungary. 1999. pp. 4–5. Arhivat din original (PDF) la 26 octombrie 2012. Accesat în 21 iunie 2010.
^ „Flock size measures of migrating Lesser White-fronted Geese Anser erythropus” (PDF). Acta Zoologica Academiae Scientiarum Hungaricae. 58: 297–303. 2012.
^ da Margret Bunzel-Drüke: ″Projekt Taurus – En økologisk erstatning for uroksen.″ Arhivat în 17 octombrie 2011, la Wayback Machine. Tradus în daneză de Karsten Thomsen. Lohne: ABU 2004; Århus: Nepenthes, 2005. Accesat la 26 noiembrie 2013.
^ de Waltraut Zimmermann, Lydia Kolter, Istvan Sandor: Naturschutzprojekt Hortobágy – Jahresbericht 2003. Arhivat în 3 decembrie 2013, la Wayback Machine. Zeitschrift des Kölner Zoo 2004. Accesat la 26 noiembrie 2013.
^ „Hortobágy National Park (Hungary)”. darksky.org. Arhivat din original la 12 octombrie 2016. Accesat în 18 octombrie 2016.

Bibliografie

Gorman, Gerard (1996): The Birds of Hungary. Helm (A&C Black) London, UK. ISBN 0-7136-4235-1.

Legături externe

Pagină pe Hungary for Visitors
Pagină pe Magyarország.hu
Parcul Național Hortobágy: câmpia Puszta Arhivat în 28 februarie 2021, la Wayback Machine.
Premiul „EDEN - Destinații europene de excelență”: destinația turistică netradițională a anului 2008

[1] „Hortobágy National Park - the Puszta”. UNESCO World Heritage Centre. UNESCO. Accesat în 21 iunie 2010.

[2] „A Világörökség Bizottság 26. Ülése”. Arhivat din original la 9 decembrie 2007. Accesat în 8 decembrie 2007.

[3] „Hortobágy National Park, The Hungarian Puszta”. Nomination file for inscription of the Hortobágy National Park to the World Heritage List. Ministry for Environment and Regional Policy, Republic of Hungary. 1999. pp. 4–5. Arhivat din original (PDF) la 26 octombrie 2012. Accesat în 21 iunie 2010.

[4] „Flock size measures of migrating Lesser White-fronted Geese Anser erythropus” (PDF). Acta Zoologica Academiae Scientiarum Hungaricae. 58: 297–303. 2012.

[5] Margret Bunzel-Drüke: ″Projekt Taurus – En økologisk erstatning for uroksen.″ Arhivat în 17 octombrie 2011, la Wayback Machine. Tradus în daneză de Karsten Thomsen. Lohne: ABU 2004; Århus: Nepenthes, 2005. Accesat la 26 noiembrie 2013.

[6] Waltraut Zimmermann, Lydia Kolter, Istvan Sandor: Naturschutzprojekt Hortobágy – Jahresbericht 2003. Arhivat în 3 decembrie 2013, la Wayback Machine. Zeitschrift des Kölner Zoo 2004. Accesat la 26 noiembrie 2013.

[7] „Hortobágy National Park (Hungary)”. darksky.org. Arhivat din original la 12 octombrie 2016. Accesat în 18 octombrie 2016.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]