Alexander Parvus

Alexander Parvus
Date personale
Nume la naștere	Izrail Lazarevici Ghelfand
Născut	8 septembrie 1867 Bierazino⁠(d), gubernia Minsk⁠(d), Imperiul Rus
Decedat	12 decembrie 1924 (57 de ani) Berlin, Republica de la Weimar
Înmormântat	Urnenhain Tolkewitz[*][[Urnenhain Tolkewitz (cemetery in Dresden, Germany)|​]]
Copii	Evgheni Aleksandrovici Gnedin[*][[Evgheni Aleksandrovici Gnedin (Soviet journalist)|​]]
Cetățenie	Imperiul Rus  Germania  Imperiul German  Republica de la Weimar
Ocupație	jurnalist politician
Limbi vorbite	limba rusă limba germană limba turcă otomană
Activitate
Alma mater	Universitatea din Basel
Partid politic	Partidul Social Democrat al Germaniei, Osvobojdenie truda[*][[Osvobojdenie truda (Marxist political party in Russia (1883–1903))|​]], Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia

Alexander Parvus (Izrail Lazarevici Gelfand, rus. Израиль Лазаревич Гельфанд) n. 8 septembrie 1867, Bierazino^⁠(d), gubernia Minsk^⁠(d), Imperiul Rus – d. 12 decembrie 1924, Berlin, Republica de la Weimar) a fost un revoluționar menșevic în Rusia și socialist în Germania. A coordonat, în cooperare cu autoritățile Germaniei, călătoria din 1917 a lui Lenin, într-un vagon de cale ferată plumbuit, din Germania în Rusia.

Ideologul socialist Parvus, care a organizat mai târziu politica economică a Turciei în timpul lui Mustafa Kemal Atatürk, a introdus, împreună cu Troțki, încă din octombrie 1917, conceptul revoluției permanente, care prevedea între altele:

• înlăturarea țarismului și burgheziei
• revoluția proletară și instituirea dictaturii proletariatului
• reforma agrară, și naționalizarea economiei
• democrația parlamentară
• revoluția mondială (care nu s-a realizat)

Biografie

Alexander Parvus, cu numele real Israel Lazarevici Helphand (fonetic: Helfand sau Ghelfand, probabil Geldpfand), s-a născut într-un cartier evreiesc din Minsk, Belarus. A locuit însă în Odessa unde și-a început activitatea revoluționară la vârsta de 16 ani. În 1886 s-a refugiat în Elveția, unde l-a cunoscut pe Plehanov, care l-a determinat să studieze marxismul. A urmat cursuri universitare în științele economice la Basel, între anii 1887-1891. Teza de doctorat a avut ca temă repartizarea muncii.

La Stuttgart, în Germania, a făcut cunoștință cu Clara Zetkin și Karl Kautsky. Aici și-a început cariera publicistică, scriint pentru gazetele social-democrate Vorwärts (Înainte) și Die neue Zeit (Timpul nou) sub pseudonimul Alexander Parvus.

Activitatea publicistică a continuat-o la Leipzig, unde a publicat critica lui Engels a luptei pe baricade a maselor populare. Parvus s-a ocupat și de problema organizării grevelor, devenind unul dintre liderii revoluționari zeloși. A publicat și în presa rusă de extremă stângă. După ce l-a cunoscut pe Troțki, autoritățile Germaniei l-au declarat pe Parvus persoană indezirabilă.

După 1900, a făcut cunoștință la München cu Lenin, iar în 1905 a participat, împreună cu Troțki, la revoluția rusă din 1905. A fost arestat și deportat în Siberia, de unde a evadat. S-a reîntors în Germania, unde s-a implicat într-un scandal financiar compromițător. Bolșevicii l-au învinuit de o fraudă în valoare de 130.000 de mărci. Incidentul i-a stricat relația cu liderii socialiști, între care Rosa Luxemburg, articolele sale nemaiputând fi publicate în gazetele lor.

Sosit în 1910, Gelfand-Parvus a activat ca jurnalist până în 1914 și a avut contacte cu diferite grupări socialiste din Imperiul Otoman. A fost reprezentantul în Constantinopol al firmei concernului germande siderurgie și construcții de armament Krupp și al companiei britanice Vickers. A făcut afaceri de milioane vânzând armament în timpul Războiului balcanic și a publicat articole de economie politică.

În 1914 s-a mutat la Copenhaga, de unde a reluat legătura cu social-democrații germani (aripa Lensch-Cunow-Haenisch). A înființat publicația social-democrată Die Glocke (Clopotul), în care milita pentru „solidaritatea” proletară. În 1917 a colaborat cu serviciul de informații al armatei germane, cu care a organizat călătoria clandestină a lui Lenin și a unui grup de acoliți din Elveția în Rusia cu scopul răsturnării guvernării țariste. Prin izbucnirea Revoluției din Octombrie, Rusia, în care țarismul căzuse în Revoluția din Februarie, a fost nevoită să iasă din război (Rusia a încheiat pace cu Germania abia în martie 1918, când a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk). După primul război mondial, Geldfand-Parvus s-a retras la vila sa din Berlin, unde a încetat din viață în 1924.