Patimile și Învierea Domnului, oratoriu bizantin de Paști

Compozitorul Paul Constantinescu în Oratoriul bizantin de Paști reușește șă realizeze pentru cultura românească „o premieră absolută, singura încercare de până atunci de a oferi o replică românească – reverențioasă, omagială și totodată originală – oratoriilor bachiene sau, în general, repertoriului european”.[1]

Datând din 1943 – și revizuit în 1948 –, Oratoriul bizantin de Paști este „o simbioză puțin obișnuită și de o forță expresivă remarcabilă, între melodia bizantină și spiritualitatea protestantă a Pasiunilor bachiene. (…) Tensiunea dintre «național» și «universal», atât de discutată în epoca lui Paul Constantinescu și revenită în actualitate pe cu totul alte paliere, este admirabil topită în această partitură”.[1]

RoluriModificare

Roluri[1] Tipul de voce Distribuție la premieră Versiunea revizuită
Evanghelistul bariton
Maica Domnului; Mironosița 3 mezzosoprană
Iisus Hristos bas
Mironosița 1; Slujnica 1 soprană
Mironosița 2; Slujnica 2 soprană
Iuda; Tâlharul cel rău; Îngerul tenor
Pilat; Tâlharul cel bun bas-bariton

ReferințeModificare

Note

  1. ^ a b c CD Booklet – prezentare de Valentina Sandu-Dediu, Radio România, aprilie 2004

Bibliografie suplimentarăModificare

  • Tomescu, Vasile (1967): Paul Constantinescu. București: Editura muzicală
  • Ionașcu, Stelian: Paul Constantinescu și muzica psaltică românească, București: Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române
  • Hârlav-Maistorovici, Sanda (2004): Paul Constaninescu. Despre poezia muzicii, Ploiești: Editura Premier
  • Hârlav-Maistorovici, Sanda (2015): Creația componistică a lui Paul Constaninescu. Catalog cronologic, București: Editura Muzicală
  • Hotoran, Anamaria Mădălina (2008), Patimile și moartea Domnului în viziunea componisticii secolului XX – genul pasiunii, Cluj-Napoca: Editura Risoprint, p. 43-65