Pavel Boțu
Pavel Boțu (1972) (21388660535).jpg
Date personale
Născut14 iulie 1933
Ceamașir, județul Ismail, Regatul României
Decedat17 februarie 1987
lângă Dubăsarii Vechi, RSS Moldovenească, URSS
CetățenieFlag of the Soviet Union.svg URSS Modificați la Wikidata
OcupațiePoet
Al 8-lea Președinte al Sovietului Suprem al RSS Moldovenești
În funcție
10 aprilie 1980 – 29 martie 1985
Precedat deArtiom Lazarev
Succedat deMihail Lupașcu
Președinte al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească
În funcție
1965 – 1971

PremiiOrdinul Insigna de Onoare
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Partid politic PCUS
Alma materInstitul Pedagogic „Ion Creangă”

Pavel Boțu (n. 14 iulie 1933 – d. 17 februarie 1987) a fost un poet și publicist român basarabean originar din Bugeac, care a îndeplinit funcțiile de președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova în perioada 19651971 și prim-secretar al comitetului de conducere al aceleiași societăți între anii 1971–1987.[1]

A scris următoarele volume de poezii și proză: Zodiac (1971), Casă în Bugeac (1973), Ruguri (1975), Scrieri alese (1983) ș.a. În operele lui invoca deseori stepele Bugeacului, în regiunea cărora s-a născut.[1]

BiografieModificare

CopilărieModificare

La 14 iulie 1933 în familia lui Petre Tudosie Boțu și a Anei Domente Munteanu, vede lumina zilei Pavel Petre Boțu, în familie fiind trei fete și doi băieți. Anii grei de război îi vede cu ochi de copil între 8-12 ani. Războiul îi răpește unicul frate, Gheorghe, în 1945 în Cehia. În anul 1947 moare tatăl său, Pavel rămânând la 14 ani unicul bărbat în familie. S-a văzut în față cu datoria de a-i ajuta pe cei apropiați în anii cumpliți de secetă și foamete.

StudiiModificare

 
Poetul Pavel Boțu în adolescență

Atunci s-a verificat tăria, rezistența și setea de viață a poetului. A absolvit școala medie a satului. Gustul cititului și un talent actoricesc i-l trezește profesorul său, Gheorghe Vasile Stepanov, fire sensibilă și inteligentă, care i-a servit drept model toată viața. Se prezintă la olimpiada raională la literatura română cu celebrul Taraboi de A. Lupan și este menționat de către juriu și înaintat pentru participarea la olimpiada regională de la Ismail, apoi la Kiev cu aceeași poezie. Pe când era student la școala pedagogică nr. 15 la Akerman (azi Belgorod-Dnestrovskii) participă la cercul dramatic, cântă la pian și acordeon, editează gazeta școlii. În anul 1952 a absolvit școala pedagogică cu eminență. Face practică în Cojușna, raionul Strășeni. Este pedagog de limba și literatura română în aceeași localitate. Este admis la Institutul Pedagogic "Ion Creanga" din Chișinău, Facultatea de Istorie și Filologie. După absolvirea institutului, scrie și publică primele versuri.

Viața personalăModificare

Pe când face practică în Cojușna, raionul Strășeni, se întâlnește cu viitoarea lui soție, Veronica Modârcă, cu care învață în continuare la Institutul Pedagogic Ion Creangă din Chisinău. Ea devine profesoară de limba si literatura română la liceul de muzică „Eugen Coca”. În 1957 se căsătoresc și devin părinți a trei fete, Nadina, Dorina și Ruxanda.

 
Pavel Botu și soția Veronica
 
Pavel Boțu cu soția și cei trei copii

Debutul în literaturăModificare

În anul 1959 debutează cu cartea de poezie „Baștina” și este numit lucrător literar la ziarul „Moldova Socialistă” secția literatură, cultură și artă. În 1961 este numit șef de secție a acestuia, dupa care devine redactor adjunct al cotidianului „Moldova Socialistă”. La 16 octombrie 1965, este ales Președinte al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post pe care l-a deținut cu demnitate timp de 22 de ani, până în februarie 1987, perioadă record pentru o asemenea funcție responsabilă și prestigioasă, lăsându-ne moștenire zeci de cărți - poezii și poeme, proză și publicistică. „Poet de vocație epică, creator de situații poetice, cu un simț al categorialului și al construcției, în care se infiltrează și un schematism sociologizat sau un raționalism glacial” (Mihai Cimpoi).

În 1973 participă la Congresul Internațional al Forțelor Păcii de la Moscova și este deținătorul Premiului de Stat în domeniul literaturii. În 1984 este în repetate rânduri ales deputat al Sovietului Suprem din RSSM și URSS, după care este ales Președinte al acestui soviet. În 1986 este conducătorul delegației oficiale moldovenești în America.

MoarteaModificare

La 17 februarie 1987, în apropierea satului nistrean Dubăsarii Vechi, poetul s-a stins subit din viață. Moartea sa a fost considerată îca o probabilă sinucidere, motivele căreia nu au fost elucidate până în prezent.

OpereModificare

  • Credință (1963)
  • Răboj (1965)
  • Versuri (1966)
  • Continente (1967)
  • Panoplie (1968)
  • Versuri lumina (1969)
  • Zodiac (1971)
  • Ciugur-Mugur (1971)
  • Casă în Bugeac (1973)
  • Ruguri (1975)
  • Ornic (1978)
  • Popasuri (1978)
  • Cercurile trunchiului (1979)
  • Legământ (1981)
  • Verb la netrecut (1985)
  • Poeme (1986)
  • Lemn ceresc (2002)
  • Cădere și zbor (2002)
  • Corăbier în furtună (2006)

       

Muzică scrisă pe versuri de Pavel BoțuModificare

  • Liviu Știrbu - „Eu vin” [1]
  • Sergiu Crețu - „Romanța”
  • Nicolae Mărgineanu - „Ce te pleci, mladița?”
  • C. Baranovschi - „Doina”
  • Constantin Rusnac - Romanța „Aștept de la tine”
  • Mircea Oțel - „Impletește-mi cosițele, mamă”

PosteritateaModificare

 
Plic poștal cu marca fixă „Pavel Boțu”

La data de 10 iulie 2013, în oficiul poștal MD-2012 Chișinău, a fost pus în circulație plicul poștal cu marca fixă „Pavel Boțu. Poet – 80 de ani de la naștere”.[2]

Pe 17 iunie 2003 la Sala cu Orgă din Chișinău a avut loc serata omagială muzical-literară la 70 de ani de la nașterea poetului, regizată de regretatul Andrei Vartic. La serată au participat diverși artisti printre care și Maria Bieșu, Glebus Sainciuc, Dumitru Fusu, Vasile Iovu, Ana Strezev dar și fiica poetului, Dorina Boțu.

Uniunea Scriitorilor din Moldova și Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” au organizat pe 11 iulie comemorarea poetului, prozatorului și publicistului Pavel Boțu, care ar fi împlinit vârsta de 80 de ani. La eveniment au fost prezenți mai mulți colegi de breaslă, prieteni, consăteni și rude ale regretatului scriitor, viața căruia s-a curmat în mod tragic, în 1987. „Copil al anilor ’30”, Pavel Boțu a venit în literatură dintr-o zonă arhaică, de la gurile Dunării, aducând parcă toate aromele locului și ale limbajului în poezie și proză" (Teo Chiriac). [3]

O stradă din Chișinău îi poartă numele: Strada P. Boțu

 
Strada Pavel Boțu din Chișinău

ReferințeModificare

  1. ^ a b Eremia, Anatol (). Unitatea patrimoniului onomastic românesc. Toponimie. Antroponimie (ed. ediție jubiliară). Chișinău: Centrul Național de Terminologie, ed. „Iulian”. pp. p. 54. ISBN 9975-922-45-7. 

Legături externeModificare

DespreModificare

  • Enciclopedia Sovietică Moldovenească
  • Enciclopedia "Literatura și Arta Moldovei", 2 vol., Chișinău, 1986(
  • Poetul cu casă în Bugeac, în: Gheorghe Ion Marin, Neamul prin fiii săi, Chișinău, Ed. Pontos, 2009