Pavel Dicescul

(Redirecționat de la Pavel Dicescu)
Pavel Dicescul
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Gălești, raionul Strășeni, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani) Modificați la Wikidata
Sankt Petersburg, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
CopiiAnastasia Dicescu Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Etnieromâni Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
politician
filozof
avocat
jurnalist
antreprenor Modificați la Wikidata
cilen Gosudarstvennogo soveta Rossiiskoi imperii[*][[cilen Gosudarstvennogo soveta Rossiiskoi imperii (political function in the Russian Empire)|​]] Modificați la Wikidata

Alma materUniversitatea din Heidelberg
Universitatea de Stat din Moscova

Pavel Dicescul (în rusă Павел Дическул; n. , Gălești, raionul Strășeni, Republica Moldova – d. , Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un avocat, filosof, latifundiar, antreprenor, jurnalist și scriitor basarabean. Membru al Consiliului de Stat al Imperiului Rus.

Biografie

modificare

S-a născut într-o familie de moșieri nobili moldoveni din gubernia Basarabia. A absolvit liceul „Richelieu” din Odesa. În 1862 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Moscova, cu titlul de student deplin. În același an a intrat la Facultatea de Filosofie a Universității din Berlin, iar în septembrie 1864 s-a transferat la Universitatea din Heidelberg, pe care a absolvit-o în 1865 cu titlul de doctorat.

După ce s-a întors în gubernie, a fost ales „mediator civil” al celui de-al 4-lea district din ținutul Orhei, în 1868 a fost ales în funcție „evaluator”. În anii 1869-1881 și din 1894 a fost magistrat onorific, iar timp de trei cincinale a fost președinte al congresului judecătorilor civili din ținutul Orhei. În 1869 a fost președinte al conducerii ținutului Orhei. În 1873-1875 a fost președintele consiliului gubernial de zemstvo din Basarabia.

Între anii 1875 și până în 1902, a activat preponderent în agricultură. Fiind un însemnat proprietar de pământ, acesta deținea 1.524 de zeciuieli de pământ (aprox. 1.600 de hectare), de asemenea, deținea o fabrică de țiglă care producea „plăci din Marsilia”.

În 1881 Dicescul a fost promovat în funcția de evaluator colegial. A revenit la activitățile sale anterioare în 1893, când a fost ales conducător al zemstvei ținutului Chișinău. În 1893-1905 a fost membru din partea nobilimii în filiala din Odesa a „băncii nobiliare de stat”. În 1895, a fost ales mareșal al nobilimii ținutului Chișinău. În 1902 a fost ales magistrat onorific pentru ținutul Chișinău. În 1905 a devenit deputat al adunării nobiliare a ținutului Orhei. A fost delegatul nobilimii basarabene la primul și al cincilea congres al Nobilimii ruse. În 1906 a fost redactor-editor al ziarului Bassarabeț („Basarabeanul”).

La 25 martie 1906, a fost ales membru al Consiliului de Stat al Imperiului Rus din partea adunării guberniale basarabene. A fost membru al grupului „Centru”, la începutul anului 1908 s-a mutat în grupul „Dreapta”. Din 1908 până în 1909 a fost membru al Comisiei de finanțe. A fost membru al unor comisii speciale pentru facturi: „În ceea ce privește închiderea portului liber pentru importul de mărfuri străine către Guvernoratul General Amur și Regiunea Transbaikal a Guvernatorului General Irkutsk” în 1908, „Cu privire la măsurile de combatere a filoxerei și altor dăunători ai strugurilor” în 1909. A murit la Sankt Petersburg.

A fost căsătorit și a avut doi copii (unul dintre ei fiind soprana Anastasia Dicescu).

Pavel Dicescul și renașterea națională a românilor basarabeni

modificare

Rolul lui Pavel Dicescul în renașterea națională a românilor basarabeni. Alături de Pavel Gore sau Vladimir Herța, el făcea parte din gruparea "vechilor moldoveni" (nobili basarabeni nerusificați), care erau mai moderați decât studenții români de la universitățile rusești (cum ar fi Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu sau Pantelimon Halippa). Ei au fondat în 1906 Societatea moldovenească pentru răspândirea culturii naţionale, al cărei președinte a fost Dicescul. Aceasta era o replică întârziată a Societăţii literare de la Bucureşti (1866), a ASTREI transilvănene (1861) şi a societăţilor culturale din Bucovina (1863) şi Dobrogea (1870). În decembrie 1905, Dicescul a trimis un memoriu guvernului de la Petersburg, arătând caracterul românesc al populaţiei basarabene şi cerând ridicarea ei din ignoranţa la care a dus-o rusificarea, prin chemarea la cultură prin limba naţională şi redeschiderea şcolilor româneşti.[1] Pentru această atitudine, Dicescul a fost poreclit Marele Nanu.[2]

Legături externe

modificare
  1. ^ Revoluţia din 1905 în Basarabia Ţaristă şi urmările ei, www.istoria.md, arhivat din original la , accesat în  
  2. ^ MARELE NANU sau STEJARUL genealogic DICESCU - LimbaRomana, limbaromana.md 
  3. ^ MARELE NANU sau STEJARUL genealogic DICESCU - LimbaRomana, limbaromana.md