Anastasia Dicescu

soprană basarabeancă
Anastasia Dicescu

Portretul Anastasiei Dicescu pe un timbru al Poștei Moldovei
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Gălești, raionul Strășeni, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedată1945 (57 de ani) Modificați la Wikidata
Bucerdea Grânoasă, Alba, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
PărințiPavel Dicescul Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață de operă
învățătoare
profesoară de muzică[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materAcademia Națională de Muzică Antonina Nejdanova din Odesa[*]  Modificați la Wikidata

Anastasia Dicescu (n. , Gălești, raionul Strășeni, Republica Moldova – d. 1945, Bucerdea Grânoasă, Alba, România) a fost o cântăreață de operă și profesoară din Basarabia, actualmente Republica Moldova.

S-a născut în familia lui Pavel Dicescu (1837–1909) și Eugenia (născută Teodosiu; 1855–1933); a avut 3 frați și surori.[1] Tatăl său era conducătorul Societății Culturale Moldovenești.[2] A făcut studii muzicale la Sankt Petersburg,[3] la Conservatorul din Odesa și la Academia de Muzică din Roma (1914–1916) cu Antonio Cottogni⁠(d).[4]

În cariera sa, a activat, inclusiv ca pedagog, în mai multe instituții de artă: directoare a Operei basarabene (1919–1923), directoare și profesoară (clasa de operă) la Conservatorul „Unirea” din Chișinău (1919–1936), profesoară de canto la Conservatorul Național din Chișinău (1932–1934), solistă a Operei din Cluj (1923–1925), profesoară la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București (1936–1942).[4] În 1918, pune la Chișinău bazele „Societății Muzicale Române” din Basarabia, pe care o conduce până în 1940, când este nevoită să se refugieze.[3]

Cu o voce de soprană, s-a impus pe scena lirică prin temperamentul scenic și ambitus amplu. Printre rolurile interpretate se numără:[4]

Anastasia a colaborat cu dirijorii George Enescu, Jean Bobescu, Umberto Pessione, Marcu Pester, Mihail Bârcă; soliștii N. Nagacevschi, R. Steiner, M. Izar, I. Athanasiu, P. Păldăraru, V. Malanețchi, E. Rodrigo, G. Zaic-Borelli, I. Gorsky, L. Kantet, Gr. Melnic, E. Ivoni; pianiștii I. Guz, C. Fainstein, I. Bazilevschi, A. Alhazov, A. Smericinschi.[4]

În anii de război s-a refugiat în România. În anul 1944 era în Râmnicu Vâlcea, după care a fost internată într-un spital din Sibiu, suferind de o boală la plămâni.[1] Moare în 1945 la Bucerdea Grânoasă, județul Alba, răpusă de tuberculoză.[3]

Referințe

modificare
  1. ^ a b Vieru-Ișaev, Maria. „Comuna ardeleană Bucerdea Grânoasa – locul de veci al basarabencei Anastasia Dicescu”. Literatura și Arta. Accesat în . 
  2. ^ Buzilă & Colesnic 2000, p. 97.
  3. ^ a b c „Personalitatea zilei. Anastasia Dicescu”. Timpul de dimineață. . Accesat în . 
  4. ^ a b c d Buzilă & Colesnic 2000, p. 96.

Bibliografie

modificare
  • Buzilă, Serafim; Colesnic, Iurie (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. pp. 96–97. 

Lectură suplimentară

modificare