Pedofilie (grec. παις (pais) „băiat, copil“ și φιλια (philia) „prietenie“) este o tulburare mintală care se manifestă prin înclinația erotico-sexuală față de un copil. Pedofil este acea persoană care suferă de pedofilie. Un pedofil este atras sexual de o persoană cu vârsta sub 13-14 ani.[1] O persoană trebuie să aibă cel puțin 16 ani, și cel puțin cinci ani mai mare decât copilul prepubescent, pentru ca atracția să fie diagnosticată drept pedofilie.[1]

Termenul a fost folosit prima oară în anul 1896 de psihiatrul vienez Richard von Krafft-Ebing în lucrarea sa Psychopathia sexualis.

Trăsăturile principale ale acestei tulburări sexuale sunt:

  • Interesul sexual se manifestă numai pentru copii la vârsta de pubertate
  • Interesul sexual „primar” (dominant) este pentru copii
  • Acest interes este de durată lungă.

Ifantofilia (nepiofilia), pedofilia, hebefilia, efebofilia, gerontofilia, teleiofilia, androfilia și ginefilia sunt uneori utilizate în taxonomii care specifică interesele sexuale pe baza intervalelor de vârstă, pe care John Money le-a numit cronofilii⁠(en).

Abuzul sexual asupra minorilorModificare

Formele de abuz sexual asupra copiilor includ pretinderea sau obligarea unui minor să se implice în activități sexuale (indiferent de rezultatul acestora), expunerea indecentă a organelor genitale ale abuzatorului, prezentarea de materiale pornografice, contactul sexual efectiv indiferent dacă se ajunge la copulare, contactul fizic dintre abuzator și organele genitale ale copilului, privirea organelor genitale ale copilului chiar și fără contact sexual sau folosirea copiilor pentru a produce materiale pornografice.[2]

Abuzul sexual asupra minorilor din partea persoanelor cu orientare heterosexuală este cu mult mai ridicat și frecvent, comparativ cu persoane de altă orientare.[3]

Nu toți cei care abuzează sexual copii sunt pedofili și nu toți pedofilii abuzează sexual copii.[4][5][6] Din aceste motive, unii cercetătorii se opun descrierii imprecise a tuturor celor care au abuzat copii drept pedofili.[7][8]

LegalitateaModificare

Pedofilia în sine nu este pedepsită de lege și nici definită ca atare, deoarece pedepsite sunt faptele concrete și nu senzațiile, sentimentele și dorințele. Pedofilul va fi pedepsit numai dacă cedează dorințelor sale primare și intră în acțiune.

În legislația românească minor este orice persoană cu vârsta sub 18 ani. Major este orice persoană cu vârsta peste 18 ani. Totuși, în legislația românească, conform Art. 272: Vârsta matrimonială, din Noul Cod Civil, în unele situații poate fi aprobată căsătoria cu un minor de peste 16 ani.[9][10] Minorul dobândește, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu (Art. 39 NCC).[11]

StatisticiModificare

OlandaModificare

După C.E. Dettmeijer-Vermeulen, raportor național de trafic de persoane și violență sexuală asupra copiilor, 3% din făptași sunt femei,[12] 14,58% din victime sunt de sex masculin[12] și „cele mai multe victime sunt abuzate de un membru de familie, prieten sau cunoscut.”[12] Unul din șase făptași este el însuși minor.[3] Aceste cifre indică clar faptul că abuzul heterosexual este cu mult mai frecvent și ridicat, decât cel de alte orientări sexuale.[3]

SUAModificare

Groth și Birnbaum (1978) au categorizat abuzatorii sexuali în două grupuri: „fixați” și „regresați”.[13] Abuzatorii fixați au fost descriși drept fiind atrași sexual în mod primar către copii, în timp ce cei regresați mențin în mod preponderent relații sexuale cu alți adulți, sau chiar fiind căsătoriți. Studiul a arătat că orientarea sexuală nu era corelată cu sexul victimei, de exemplu bărbații care abuzaseră sexual băieți aveau adesea relații cu femei mature.[13]

Statistica arată că un pedofil după un tratament psihologic poate să devină recidivant într-un procent de 40-50 %.

Alte informațiiModificare

ReferințeModificare

  1. ^ a b American Psychiatric Publishing. (). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 5th Edition. American Psychiatric Publishing. 
  2. ^ Medline Plus. U.S. (). Child Sexual Abuse. National Library of Medicine. 
  3. ^ a b c „Seksueel misbruik minderjarigen vrijwel altijd door bekenden”. 
  4. ^ Laws, Dr. Richard; William T. O'Donohue (). „H. E.Barbaree, M. C.Seto”. Sexual Deviance: Theory, Assessment, and Treatment. Guilford Press. pp. 175–93. ISBN 1-57230-241-0. 
  5. ^ „American Psychiatric Association Statement Diagnostic Criteria for Pedophilia” (PDF). American Psychiatric Association. . Arhivat din original (PDF) la . 
  6. ^ Weinrott, M. R.; Saylor, M. (). „Self-Report of Crimes Committed by Sex Offenders”. Journal of Interpersonal Violence. 6 (3): 286. doi:10.1177/088626091006003002. 
  7. ^ Lanning, Kenneth V. (). Child Molesters: A Behavioral Analysis (PDF) (ed. fifth). National Center for Missing and Exploited Children. pp. 29–30. 
  8. ^ Seto, Michael (). Pedophilia and Sexual Offending Against Children. Washington, DC: American Psychological Association. p. vii. 
  9. ^ Parlamentul Romaniei. „Art. 272: Vârsta matrimonială din Noul Cod Civil”. Accesat în . 
  10. ^ U.S. Government (). Country Reports on Human Rights Practices: Report Submitted to the Committee on Foreign Affairs, U.S. House of Representatives and Committee on Foreign Relations, U.S. Senate by the Department of State in Accordance with Sections 116(d) and 502B(b) of the Foreign Assistance Act of 1961, as Amended, Volume 2. U.S. Government Printing Office. 
  11. ^ https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-39-situatia-minorului-casatorit-capacitatea-de-exercitiu-capacitatea-civila-a-persoanei-fizice
  12. ^ a b c http://download.omroep.nl/nos/docs/BNRMOntuchtDEF.PDF
  13. ^ a b Groth, A. Nicholas; Birnbaum, H. Jean (). „Adult sexual orientation and attraction to underage persons”. Archives of Sexual Behavior. 7 (3): 175–81. doi:10.1007/BF01542377. PMID 666571. 

Legături externeModificare