Deschide meniul principal

Pedofilie (grec. παις (pais) „băiat, copil“ și φιλια (philia) „prietenie“) este o tulburare, perversiune sexuală care se manifestă prin înclinația erotico-sexuală a unui adult față de un copil.

Termenul a fost folosit prima oară în anul 1896 de psihiatrul vienez Richard von Krafft-Ebing în lucrarea sa Psychopathia sexualis.

Trăsăturile principale ale acestei tulburări sexuale sunt:

  • Interesul sexual se manifestă numai pentru copii la vârsta de pubertate
  • Interesul sexual „primar” (dominant) este pentru copii
  • Acest interes este de durată lungă.

Cuprins

LegalitateaModificare

Pedofilia în sine nu este pedepsită de lege, deoarece pedepsite sunt faptele concrete și nu senzațiile, sentimentele și dorințele (adică orientarea sexuală). Pedofilul va fi pedepsit numai dacă cedează dorințelor sale primare și intră în acțiune, forma cea mai gravă care poate fi comisă este pornografia cu copii ("child sexual abuse material"). Statistica arată că un pedofil după un tratament psihologic poate să devină recidivant într-un procent de 40 - 50 %. Procentul pedofililor care sunt interesați pentru băieți este mult mai mare ca acelora interesați pentru fete.

Nu toți cei care abuzează sexual copii sunt pedofili și nu toți pedofilii abuzează sexual copii.[1][2][3] Din aceste motive, cercetătorii se opun descrierii imprecise a tuturor celor care au abuzat copii drept pedofili.[4][5]

StatisticiModificare

OlandaModificare

După C.E. Dettmeijer-Vermeulen, raportor național de trafic de persoane și violență sexuală asupra copiilor, 3% din făptași sunt femei,[6] 14,58% din victime sunt de sex masculin[6] și „cele mai multe victime sunt abuzate de un membru de familie, prieten sau cunoscut.”[6] Unul din șase făptași este el însuși minor.[7] Aceste cifre sugerează că abuzul heterosexual este mult mai frecvent decât cel homosexual.

SUAModificare

Groth și Birnbaum (1978) au categorizat abuzatorii sexuali în două grupuri: „fixați” și „regresați”.[8] Abuzatorii fixați au fost descriși drept fiind atrași sexual în mod primar către copii, în timp ce cei regresați mențin în mod preponderent relații sexuale cu alți adulți, sau chiar fiind căsătoriți. Studiul a arătat că orientarea sexuală nu era corelată cu sexul victimei, de exemplu bărbații care abuzaseră sexual băieți aveau adesea relații cu femei mature.[8]

NoteModificare

  1. ^ Laws, Dr. Richard; William T. O'Donohue (). „H. E.Barbaree, M. C.Seto”. Sexual Deviance: Theory, Assessment, and Treatment. Guilford Press. pp. 175–93. ISBN 1-57230-241-0. 
  2. ^ „American Psychiatric Association Statement Diagnostic Criteria for Pedophilia” (PDF). American Psychiatric Association. . Arhivat din original (PDF) la . 
  3. ^ Weinrott, M. R.; Saylor, M. (). „Self-Report of Crimes Committed by Sex Offenders”. Journal of Interpersonal Violence. 6 (3): 286. doi:10.1177/088626091006003002. 
  4. ^ Lanning, Kenneth V. (). Child Molesters: A Behavioral Analysis (PDF) (ed. fifth). National Center for Missing and Exploited Children. pp. 29–30. 
  5. ^ Seto, Michael (). Pedophilia and Sexual Offending Against Children. Washington, DC: American Psychological Association. p. vii. 
  6. ^ a b c http://download.omroep.nl/nos/docs/BNRMOntuchtDEF.PDF
  7. ^ http://nos.nl/artikel/2084576-seksueel-misbruik-minderjarigen-vrijwel-altijd-door-bekenden.html
  8. ^ a b Groth, A. Nicholas; Birnbaum, H. Jean (). „Adult sexual orientation and attraction to underage persons”. Archives of Sexual Behavior. 7 (3): 175–81. doi:10.1007/BF01542377. PMID 666571. 

Legături externeModificare