Pentoxid de diazot
compus chimic
Pentoxid de diazot | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 10102-03-1 |
PubChem CID | 66242 |
Formulă chimică | N₂O₅[1] |
Masă molară | 107,981 u.a.m.[2] |
Proprietăți | |
Densitate | 1,642 g/cm³ la 18 °C |
Punct de topire | 32,3 °C |
Punct de fierbere | 47 °C[3] la 101,325 kilopascali |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Pentoxidul de diazot (anhidrida nitrică sau anhidrida azotică) este un compus anorganic cu formula chimică N2O5, fiind unul dintre oxizii azotului. Este un compus instabil și are caracter oxidant.
Obținere
modificareN2O5 a fost obținut prima dată de către Henri Deville în 1840, în urma reacției dintre azotat de argint AgNO3 și clor molecular Cl2.[4][5] O metodă aplicabilă în laborator este reacția de deshidratare a acidului azotic (HNO3) cu pentoxid de fosfor ca agent deshidratant:[6]
- P4O10 + 12 HNO3 → 4 H3PO4 + 6 N2O5
Mai poate fi obținut prin oxidarea dioxidului de azot cu ozon[7].
Note
modificare- ^ a b „Pentoxid de diazot”, Nitrogen pentoxide (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ „Pentoxid de diazot”, Nitrogen pentoxide (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ M.H. Deville (). „Note sur la production de l'acide nitrique anhydre”. Compt. Rend. 28: 257–260.
- ^ Jai Prakash Agrawal (). High Energy Materials: Propellants, Explosives and Pyrotechnics. Wiley-VCH. pp. 117–. ISBN 978-3-527-32610-5. Accesat în .
- ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (), Inorganic Chemistry, San Diego: Academic Press, ISBN 0-12-352651-5
- ^ Pauling, op. cit., p. 278
Bibliografie
modificare- Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
- Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961