Pentoxid de diazot

compus chimic
Pentoxid de diazot
Identificare
Număr CAS10102-03-1
PubChem CID66242
Formulă chimicăN₂O₅[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară107,981 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate1,642 g/cm³  Modificați la Wikidata la 18 °C
Punct de topire32,3 °C  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere47 °C[3]  Modificați la Wikidata la 101,325 kilopascali
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Pentoxidul de diazot (anhidrida nitrică sau anhidrida azotică) este un compus anorganic cu formula chimică N2O5, fiind unul dintre oxizii azotului. Este un compus instabil și are caracter oxidant.

Obținere

modificare

N2O5 a fost obținut prima dată de către Henri Deville în 1840, în urma reacției dintre azotat de argint AgNO3 și clor molecular Cl2.[4][5] O metodă aplicabilă în laborator este reacția de deshidratare a acidului azotic (HNO3) cu pentoxid de fosfor ca agent deshidratant:[6]

P4O10 + 12 HNO3 → 4 H3PO4 + 6 N2O5

Mai poate fi obținut prin oxidarea dioxidului de azot cu ozon[7].

  1. ^ a b „Pentoxid de diazot”, Nitrogen pentoxide (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Pentoxid de diazot”, Nitrogen pentoxide (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*][[Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook (book by David Lide from 1993)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ M.H. Deville (). „Note sur la production de l'acide nitrique anhydre”. Compt. Rend. 28: 257–260. 
  5. ^ Jai Prakash Agrawal (). High Energy Materials: Propellants, Explosives and Pyrotechnics. Wiley-VCH. pp. 117–. ISBN 978-3-527-32610-5. Accesat în . 
  6. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (), Inorganic Chemistry, San Diego: Academic Press, ISBN 0-12-352651-5 
  7. ^ Pauling, op. cit., p. 278

Bibliografie

modificare
  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
  • Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961