Deschide meniul principal
Pentoxid de fosfor
Phosphorus-pentoxide-2D-dimensions.png
Phosphorus-pentoxide-3D-balls.png
Identificare
Număr CAS16752-60-6
PubChem CID14812
Formulă chimicăO₁₀P₄[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară283,844 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Pentoxidul de fosfor este un compus chimic cu formula P4O10. Numele său comun este derivat de la formula empirică (sau brută), P2O5. Este un solid alb, cristalin, fiind anhidrida acidului fosforic (de aceea, mai poate fi numită și anhidridă fosforică). Este un compus extrem de higroscopic, de aceea este folosit ca și agent de deshidratare și de uscare puternic.[2]

Cuprins

ObținereModificare

Pentoxidul de fosfor se obține prin arderea fosforului elementar cu o cantitate suficientă de aer:

P4 + 5 O2 → P4O10

Proprietăți chimiceModificare

Reacții de deshidratareModificare

Pentoxidul de fosfor este folosit ca și agent de deshidratare, întrucât reacția sa de hidroliză este o reacție exotermă:

P4O10 + 6 H2O → 4 H3PO4   (–177 kJ)

Aplicațiile sale se extind până în domeniul sintezei organice, unde P4O10 este un agent de deshidratare foarte comun. Cea mai importantă aplicație este conversia amidelor primare în nitrili:[3]

P4O10 + RC(O)NH2 → P4O9(OH)2 + RCN

Produsul de reacție P4O9(OH)2 are o formulă generalizată care reprezintă un produs nedefinit al hidratării P4O10.

În mod alternativ, în reacție cu acizii carboxilici, se obțin anhidridele acide corespunzătoare:[4]

P4O10 + RCO2H → P4O9(OH)2 + [RC(O)]2O

Caracterul oxidantModificare

Prin încălzire puternică, pentoxidul de fosfor se descompune în trioxid de fosfor:

 

Vezi șiModificare

ReferințeModificare

  1. ^ a b c „Pentoxid de fosfor”, Phosphoric anhydride (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Nenițescu, Costin D. Chimie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică. p. 758. 
  3. ^ Meier, M. S. "Phosphorus(V) Oxide" in Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis (Ed: L. Paquette) 2004, J. Wiley & Sons, New York. doi:10.1002/047084289.
  4. ^ Joseph C. Salamone, ed. (). Polymeric materials encyclopedia: C, Volume 2. CRC Press. p. 1417. ISBN 0-8493-2470-X.