Wikipedia

Petro Stojan

esperantist rus
Petro Stojan
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Ismail, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
Nisa, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațielexicograf
lingvist
esperantist
esperantolog[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteEsperanto Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materLiceul Richelieu (predecesorul Universității din Odesa)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Petro Evstafievici Stojan (în rusă Пётр Евстафьевич Стоян), cunoscut și prin pseudonimele Ribaulb, Radovich și Šulerc, (n. , Ismail, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Nisa, Franța) a fost un esperantist, bibliograf și lexicograf rus, membru al Comitetului Lingvistic de Esperanto (Lingva Komitato) din 1914.

Biografie modificare

Stojan s-a născut în 1884 în orașul Ismail din gubernia Basarabia. A studiat fizica și matematica la Liceul Richelieu (predecesorul actualei Universități din Odesa) din Odesa, apoi la Sankt Petersburg și între 1906 și 1907 la Paris. În perioada 1919-1922 a fost profesor de liceu în Serbia. Începând din 1925 a elaborat în cadrul Asociației Universale de Esperanto de la Geneva principala sa lucrare Bibliografia limbii internaționale (Bibliografio de Internacia Lingvo), care a fost publicată în 1929. Între anii 1926 și 1930 a fost director al Bibliotecii Hector Hodler a Asociației Universale de Esperanto, care este în prezent cea mai mare colecție de literatură esperanto.

Și-a petrecut sfârșitul vieții în sudul Franței, unde a murit înecat.

Activitatea de esperantist modificare

A aderat la mișcarea esperanto în 1903. În conformitate cu Encyclopedia of Esperanto din 1933, „el a fost unul dintre cei mai competenți esperantiști în ceea ce privește tehnica dicționarului”. Timp de peste șaisprezece ani a lucrat la doisprezece dicționare; printre acestea se numără și marele dicționar rus al Academiei Imperiale de Științe. Celelalte dicționare cunoscute sunt Dicționarul ornitologic în opt limbi (1911), Micul dicționar ruso-esperanto (1912) și Dicționarul ilustrat al limbii ruse (760 de pagini și 2000 de ilustrații). În 1929 a publicat Bibliografia limbii internaționale (Bibliografio de Internacia Lingvo), care a fost retipărită în 1973.

În 1913 a propus crearea unei Enciclopedii Universale pe cartonașe (Universala Slipa Enciklopedio, USE) care, potrivit ideilor sale, putea fi actualizată prin adăugarea de cartonașe separate pentru fiecare subiect.

El a scris, de asemenea, un număr mare de articole științifice, precum și literatură originală în limba esperanto.

Vindiania și biosofia modificare

În Franța a scris studiul La Vindiania, o teză despre originea limbilor indo-europene, și a elaborat o filozofie completă a vieții, pe care a numit-o biosofie (în esperanto - Biozofio). Cu toate acestea, lucrările sale au rămas sub formă de manuscris și au circulat doar în cercul său de prieteni; o singură carte a fost publicată în 1946 la Arras.

Limbi auxiliare create de Stojan modificare

Stojan a creat o serie de limbi auxiliare internaționale, care, în cea mai mare parte, nu au fost niciodată publicate:

  • Amiana (o formă evoluată a arianei, prezentată pentru prima dată în 1919, cu o versiune finală elaborată în 1922)[1][2]
  • Ariana sau Aryana (1912, un esperantido ce avea un vocabular bazat pe rădăcinile pre-indo-europene (ariene), forma anterioară a amianei)[3]
  • Eo (un esperantido cu rădăcini foarte scurte, pe care l-a propus în 1926 sub pseudonimul Ribaulb)
  • Espo (1926, o formă anterioară a lui eo creată sub pseudonimul Ribaulb, care nu folosește corelațiile limbii esperanto, ci un sistem naturalist al lui ido, nepublicată)
  • Idido
  • Liana
  • Linga franka
  • Renova
  • Spiranta
  • Uniala (1923, împreună cu PJ Troost)[4]
  • Unita
  • o limbă panslavă fără nume (1913-1916, împreună cu D. Ciupovski)[5]

El a creat aceste proiecte de limbi fictive pur și simplu pentru propriul său amuzament; acest concept nu exista însă în vremea sa.

Lucrări modificare

  • Puti k istine (Vojoj al vero, 1908 - du ĉapitroj pri artefaritaj lingvoj)
  • Ornitologia vortaro oklingva de birdoj Eŭropaj (1911)
  • Materialoj pri la Fundamento (1912, în Oficiala Gazeto, nr. 41)
  • Internacia transskribo de propraj nomoj (1913)
  • Karmannyj russko-Esperanto slovarik (Poŝa rusa-Esperanto vortareto, 1912)
  • Neobxodymyja svedenija ob esp. (Necesaj scioj pri Esperanto, 1912 - kune kun Nežinskij)
  • Dopolnenie k esp. russkomu slovarju (Addendum to Esperanto-Russian Dictionary, 1913)
  • Slavjanstvo i Esperanto (Slavaro kaj Esperanto, 1914)
  • Esperanto pered sudom profesora (Esperanto in front of a teachers'tribunal, 1914)
  • Jazykoznanie i Esperanto (Lingvistiko kaj Esperanto, 1914)
  • Vojagxaj notoj (1915–1916, în La Ondo de Esperanto)
  • Lingvaj studoj (1920–1926, în Esperanto)
  • Cent libroj esperantaj (1923)
  • Pri la evoluo de Esperanto (1925, „Progreso“, Praga)
  • Principoj de Esperanto (1926, în Kataluna Esperantist“)
  • Historio de Esperanto, kritikaj notoj (Progreso, Praga, 1926 - sub pseudonimul Ribaulb)
  • Enkonduko al la fonetiko (1926, în Esperanto)
  • Katalogo de lingvoj naturaj, popolaj, literaturaj, klasikaj & artefaritaj (1927)
  • Esperantismo, kongresoj, pioniroj, literaturo, versfarado, fakvortaro, gazetaro (1927, en jarlibro de UEA)
  • Rememorajxoj pri la unuaj tempoj de Esp. (Progreso, Praga, 1927)
  • Nia literaturo, versfarado, fakvortaro, gazetaro (1927, en jarlibro de UEA)
  • Kiel farigxis nia movado (1928, en jarlibro de UEA)
  • Deveno kaj vivo de la lingvo Esperanto (1929)
  • Bibliografio de Internacia Lingvo (1929)
  • Vindiana berceau de nos aïeuxx (Vindiano lulilo de niaj prapatroj, 1946)
  • Al geozofio per abicelo (1954)
  • Vindoj kaj dagoj (1991 - postum)

Traduceri modificare

Note modificare

  1. ^ Montagu C. Butler Library classification 419.31 “1919”, with the comment: ˝An incomplete, unfinished and fuzzy sketch˝ (˝skizo nekompleta, nefinita, nebula˝).
  2. ^ Petr E. STOJAN: Bibliografio de Internacia Lingvo. Genève: Bibliografia Servo de Universala Esperanto-Asocio, 1929. 560 pages.
  3. ^ Montagu C. Butler Library classification 419.31 “1912”
  4. ^ Pei, Mario (). One language for the world. Biblo-Moser. p. 257. ISBN 0-8196-0218-3. 
  5. ^ E.K. Drezen, За всеобщим языком (Три века исканий). М.—Л., 1928, p. 218

Bibliografie modificare

  • Golden, Bernard (1981). Petro Stojan: Malesperantisto. În: Literatura Foiro 12a jaro 1981, nr. 70 (dec.), pp. 13-17
  • Golden, Bernard (1982). La plumnomoj de Petro Stojan. În: Dia Regno 1982:1-2 (ian.-feb.), p. 2384
  • Golden, Bernard (1986). Bibliografiaj donitajxoj rilate verkojn pri Petro Stojan. În: Informilo por Interlingvistoj 1986:11, pp. 1-4

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Petro_Stojan&oldid=15597609