Petru al II-lea, Mare Duce de Oldenburg
| Petru al II-lea | |
| Mare Duce de Oldenburg | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nikolaus Friedrich Peter |
| Născut | 8 iulie 1827 Oldenburg |
| Decedat | (72 de ani) Rastede |
| Părinți | Augustus, Mare Duce de Oldenburg Prințesa Ida de Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym |
| Frați și surori | Amalia de Oldenburg Frederika of Oldenburg[*] Duke Alexander of Oldenburg[*] Duke Nikolaus of Oldenburg[*] Anton Günther Friedrich Elimar  |
| Căsătorit cu | Elisabeta de Saxa-Altenburg |
| Copii | Frederic Augustus II Ducele Georg Ludwig |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Marele Ducat de Oldenburg |
| Religie | Luteranism |
| Ocupație | suveran[*] colecționar de artă[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Holstein-Gottorp |
| Mare Duce de Oldenburg | |
| Domnie | 27 februarie 1853–13 iunie 1900 |
| Predecesor | Augustus |
| Succesor | Frederic Augustus II |
Modifică date / text  | |
Petru al II-lea, Mare Duce de Oldenburg (germană Nikolaus Friedrich Peter; 8 iulie 1827–13 iunie 1900) a fost Mare Duce de Oldenburg din 1853 până în 1900.
Biografie
modificareDucele Nikolaus Friedrich Petru a fost singurul fiu al lui Augustus, Mare Duce de Oldenburg și a celei de-a doua soții, Prințesa Ida de Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym. S-a născut la 8 iulie 1827 la Oldenburg.[1]
La 10 februarie 1852, Petru s-a căsătorit cu verișoara sa de gradul doi, Elisabeta de Saxa-Altenburg.[2] Ea era a patra fiică a lui Joseph, Duce de Saxa-Altenburg și a Ducesei Amelia de Württemberg și sora reginei Maria a Hanovrei și a Marii Ducese Alexandra Iosifovna a Rusiei.
Au avut doi fii, Frederic Augustus (născut în 1852) și George (născut în 1855).
Petru i-a succedat tatălui său ca Mare Duce în 1853.[2] Petru a condus marele ducat care avea o populație de aproape 800.000.[2]
Familia lui Petru a avut legături cu familia imperială rusă (ambele erau descendenți ai lui Christian Albrecht de Holstein-Gottorp), astfel că el s-a aliat cu Rusia împotriva Austriei în timpul războiului din Crimeea. În timpul primului război Schleswig-Holstein, el a cerut o parte din teritoriile capturate de Prusia, dar a cedat în 1866 cererea sa asupra ducatelor.[1] În anul următor, el a creat un model compact militar cu Prusia, în care trupele sale au fost încorporate în Corpul Prințului Friedrich Karl al Prusiei în timpul războiului franco-prusac.[1]
În 1896, soția lui Elisabeta a murit.[3] Ea a murit la un an după nora lor, Elisabeta Anna.
După ce a suferit de probleme cardiace, medicii i-au recomandat lui Petru o călătorie lungă în străinătate.[4] A murit anul următor, la 13 iunie 1900 la reședința sa de vară de la Rastede.[1] A fost succedat ca Mare Duce de fiul său cel mare, Frederic Augustus.
Note
modificare- ^ a b c d „Grand Duke of Oldenburg Dead”, The New York Times, Berlin,
- ^ a b c „Obituary”, The New York Times,
- ^ „Duchess of Oldenburg Dead”, The New York Times, Berlin,
- ^ „Grand Duke of Oldenburg To Go Abroad”, The New York Times, Berlin,