Phil Zuckerman

sociolog și profesor de sociologie și studii seculare (născut în 1969)
Phil Zuckerman
Date personale
Născut (55 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Los Angeles, California, SUA Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii[2] Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiesociolog[*]
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[3] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversity of Oregon[*][[University of Oregon (public research university in Eugene, Oregon, USA)|​]]
Santa Monica College[*][[Santa Monica College (public, community college in Santa Monica, California, USA)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieAarhus Universitet[*][[Aarhus Universitet (public university in Aarhus, Denmark)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Philip Joseph Zuckerman (n. , Los Angeles, California, SUA) este un sociolog și profesor de sociologie și studii seculare la Pitzer College din Claremont, California⁠(d).[4][5] Este specializat în sociologia secularității semnificative și este autor a opt cărți, inclusiv What It Means to Be Moral: Why Religion Is Not Necessary for Living an Ethical Life („Ce înseamnă să fii moral: De ce religia nu este necesară pentru o viață etică”, 2019) și Beyond Doubt: The Secularization of Society („Dincolo de îndoială: Secularizarea societății”, 2023).

Viața și educația timpurie

modificare

Născut la 26 iunie 1969,[6] din părinți evrei așkenazi laici[7] în Los Angeles, California, Zuckerman a crescut în Pacific Palisades⁠(d) și a studiat la Santa Monica College. S-a transferat la Universitatea din Oregon din Eugene unde a obținut o diplomă de licență⁠(d) (1992), o diplomă de master (1995) și un doctorat (1998), toate în sociologie.[8]

Carieră

modificare

Profesor universitar de sociologie și studii seculare la Pitzer College din Claremont, California,[9] Zuckerman deține și o poziție de profesor afiliat la Claremont Graduate University.[10] A fost profesor invitat la Universitatea Aarhus din Danemarca în 2006 și 2010.[11] De asemenea, este editor special al seriei de cărți „Secular Studies” publicată de NYU Press.[12] În plus față de cariera academică, Zuckerman este Director Executiv al Humanist Global Charity, fosta Brighter Brains Institute.[13] Această organizație caritabilă umanistă activează în 51 de țări, finanțând educația seculară, studenții umaniști, colectivitățile de femei, orfanii, liniile telefonice de asistență și oferă stagii de practică în Africa și India.[14][13] Activitatea lui Zuckerman nu se oprește aici. El face parte din consiliul editorial al publicației Secularism and Nonreligion și este organizator al Conferinței Non-religion and Secularity Research Network.[15] De asemenea, este membru al consiliului editorial al revistei Secular Studies.[16]

Zuckerman este editor de cercetare și scriitor colaborator la OnlySky, o platformă online „dedicată protejării democrației seculare a Americii prin jurnalism bazat pe realitate, povestiri și comentarii”.[17][18]

Domeniile sale de interes în cercetare sunt secularitatea, ateismul, apostazia și cultura scandinavă.[9]

Lucrări publicate

modificare
 
Analizele lui Phil Zuckerman identifică niveluri diferite de atei și agnostici în țări din întreaga lume.[19]

Phil Zuckerman este autorul a șapte cărți, inclusiv Cei nereligioși,[20] scrisă în colaborare cu Luke Galen și Frank Pasquale, Trăind Viața Seculară,[21] Adio Credință,[22] O societate Fără Dumnezeu,[23] Introducere în Sociologia Religiei,[24] Ce înseamnă să fii Moral[25] și Conflict în Sanctuar.[26] Lucrările sale au fost traduse în șase limbi, printre care persană, coreeană și turcă.

Cartea lui Phil Zuckerman din 2008, O Societate Fără Dumnezeu, menționează că Danemarca și Suedia, „probabil cele mai puțin religioase țări din lume și posibil din istoria lumii”, se bucură de „unele dintre cele mai scăzute rate ale criminalității violente din lume [și] cele mai scăzute niveluri de corupție din lume”.[27] Zuckerman identifică faptul că scandinavii au „rate relativ ridicate ale delictelor minore și ale spargerilor”, dar „ratele lor generale ale criminalității violente — cum ar fi crimă, agresiune agravată și viol — sunt printre cele mai scăzute de pe pământ”.[28] În 2009, editorialistul New York Times Peter Steinfels⁠(d) a comentat că O Societate Fără Dumnezeu oferă dovezi că o societate ireligioasă poate prospera.[29] Cartea a câștigat premiul doi la categoria cărți de religie a revistei Foreword din 2008[30] și a fost prezentată în The New York Times.[31]

Trăind Viața Seculară: Noi Răspunsuri la Întrebări Vechi de Phil Zuckerman a fost lansată în 2014 și recenzată în The New York Times de Susan Jacoby.[32] Cartea a fost desemnată drept „Cea Mai Bună Carte a Anului 2014” de Publishers Weekly[33] și a fost prezentată într-un comentariu de către David Brooks, editorialist la New York Times.[34]

Asociația Umanistă Americană l-a invitat pe Zuckerman să vorbească despre creșterea nereligiozității în Statele Unite.[4]

Comentariu public

modificare

Zuckerman a declarat că 20% din populația Statelor Unite este nereligioasă, iar 30% dintre cetățenii sub 30 de ani sunt nereligioși.[35] Acesta a comentat adesea că religia este confundată cu patriotismul în Statele Unite.[36] Deși „aplaudă pasiunea și scopul” Ateilor Americani, Zuckerman susține că aceștia reprezintă o minoritate, deoarece majoritatea ateilor din America „nu sunt supărați, nu urăsc religia și nu au nevoie de un forum pentru a se exprima”.[37]

Cercetările lui Zuckerman au demonstrat că ratele crimelor din țările scandinave au scăzut după abolirea pedepsei cu moartea, iar el se opune aplicării acesteia în Statele Unite.[38]

Zuckerman a descoperit că persoanele neafiliate religios tind să fie mai predispuse către politicile progresiste, iar declinul creștinismului protestant în America reprezintă o lovitură pentru cauzele conservatoare.[39] De asemenea, a comentat despre creșterea numărului de „evrei fără religie”, persoane care se identifică drept total sau parțial evrei, dar nu au o religie.[40] Zuckerman a susținut că mișcările atee în creștere din Statele Unite reprezintă un răspuns la impactul dreptei creștine.[41]

În 2023, a fost invitat să participe la o dezbatere la Oxford Union.

Program de studii seculare

modificare

În 2011, Zuckerman a fondat programul de studii seculare la Pitzer College, pe care îl conduce și în prezent.[42] La anunțarea programului de studii seculare, Institutul pentru Studiul Secularismului în Societate și Cultură de la Trinity College⁠(d) a menționat că acesta a fost primul program care oferea o diplomă în studii seculare.[43] Programul permite studenților să se specializeze în studii seculare, inclusiv prin cursul principal „Sociologia secularității”.[44][45] Primul student absolvent al Pitzer College cu o diplomă în studii seculare a fost primul student din Statele Unite cu o astfel de specializare.[46]

Viața personală

modificare

Zuckerman locuiește în Claremont, California⁠(d), împreună cu soția și cei trei copii ai săi.[47]

Lucrări

modificare
  • Zuckerman, Phil (). Invitation to the Sociology of Religion. New York & London: Routledge. ISBN 9780415941266. 
  • Manning, Christel; Zuckerman, Phil (). Sex and religion. Belmont, California: Thomson Wadsworth. ISBN 9780534524937. 
  • Zuckerman, Phil (). Society without God : what the least religious nations can tell us about contentment. New York: New York University Press. ISBN 9780814797143. 
  • Zuckerman, Phil (). Atheism and secularity. Santa Barbara, California: Praeger. ISBN 9780313351815. 
  • Zuckerman, Phil (). Faith no more : why people reject religion. New York: Oxford University Press. ISBN 9780199740017. 
  • Zuckerman, Phil (). Living the Secular Life: New Answers to Old Questions. London: Penguin Press. ISBN 9781594205088. 
  • Zuckerman, Phil (). The Nonreligious: Understanding Secular People and Societies. London: Oxford University Press. ISBN 9780199924943. 
  • Zuckerman, Phil (). What It Means to Be Moral: Why Religion Is Not Necessary for Living an Ethical Life. Berkeley: Counterpoint Press. ISBN 978-1640092747. 
  • Zuckerman, Phil; Kasselstrand, Isabella și Ryan T. Cragun (2023). Beyond Doubt: The Secularization of Society. New York University Press. ISBN: 978-1479814282.
  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  3. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ a b „American Humanist Association Annual Conference Speakers - Phil Zuckerman”. American Humanist Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Guardian profile”. Guardian.co.uk. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  6. ^ „Zuckerman, Phil - Library of Congress Name Authority File”. Library of Congress. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  7. ^ „Why I Decided To Study Non-Belief?”. The Forward (în engleză). . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  8. ^ „Bio”. PhilZuckerman.com. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  9. ^ a b „Faculty directory”. Accesat în . 
  10. ^ „Religion Faculty - Claremont Graduate University - Acalog ACMS™”. bulletin.cgu.edu (în engleză). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  11. ^ „Archived copy” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ „Secular Studies - NYU Press | NYU Press”. nyupress.org (în engleză). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  13. ^ a b „Humanist Global Charity: Doing Good Without God”. Edhat (în engleză). . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  14. ^ „Board Members & Advisors - Brighter Brains”. brighterbrains.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Call for Papers: Nonreligion and Secularity Research Network, 3rd International Conference, 19-20 November 2014”. ASR (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Secular Studies”. Brill (în engleză). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  17. ^ „About Us”. OnlySky Media (în engleză). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  18. ^ „Phil Zuckerman”. OnlySky Media (în engleză). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  19. ^ Atheism: Contemporary Rates and Patterns, in: Michael Martin (ed.): The Cambridge Companion to Atheism. Cambridge University Press 2007
  20. ^ Zuckerman, Phil; Galen, Luke W.; Pasquale, Frank L. (). The Nonreligious: Understanding Secular People and Societies (în engleză) (ed. 1). New York: Oxford University Press. ISBN 9780199924943. 
  21. ^ Zuckerman, Phil (). Living the Secular Life: New Answers to Old Questions (în engleză) (ed. Reprint). Penguin Books. ISBN 9780143127932. 
  22. ^ Zuckerman, Phil (). Faith No More: Why People Reject Religion (în engleză) (ed. Reprint). New York, NY: Oxford University Press. ISBN 9780190248840. 
  23. ^ Zuckerman, Phil (). Society without God: What the Least Religious Nations Can Tell Us About Contentment (în engleză). New York; Chesham: NYU Press. ISBN 9780814797235. 
  24. ^ Zuckerman, Phil (). Invitation to the Sociology of Religion (în engleză) (ed. 1). New York, NY: Routledge. ISBN 9780415941266. 
  25. ^ „What It Means to Be Moral”. Counterpoint Press (în engleză). . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  26. ^ Zuckerman, Phil (). Strife in the Sanctuary: Religious Schism in a Jewish Community (în engleză). Walnut Creek London: AltaMira Press. ISBN 9780761990543. 
  27. ^ Zuckerman, Phil (octombrie 2008). Society Without God: What the Least Religious Nations Can Tell Us about Contentment. New York: New York University Press. p. 2. ISBN 978-0-8147-9714-3.  Zuckerman's work is based on his studies conducted during a 14-month period in Scandinavia in 2005–2006.
  28. ^ (Zuckerman 2008, pp. 5–6)
  29. ^ Peter Steinfels (). „Scandinavian Nonbelievers, Which Is Not to Say Atheists”. The New York Times. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  30. ^ „Foreword Magazine's Book of the Year award”. ForeWord Review. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  31. ^ Steinfels, Peter (). „Scandinavian Nonbelievers, Which Is Not to Say Atheists”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  32. ^ Jacoby, Susan (). 'Living the Secular Life,' by Phil Zuckerman”. The New York Times. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  33. ^ „PW Best Books 2014: 'Living the Secular Life' by Phil Zuckerman”. Publishers Weekly (în engleză). . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  34. ^ Brooks, David (). „Building Better Secularists”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  35. ^ Mandalit del Barco (). „Sunday Assembly: A Church For The Godless Picks Up Steam”. NPR. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  36. ^ „Atheist 'mega-churches' look for nonbelievers”. USA Today. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  37. ^ Kimberly Winston (). „American Atheists wrestles with its cherished 'grumpy' image”. The Christian Century⁠(d). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  38. ^ Jess Davis (). „Democracy and the Death Penalty”. Claremont Portside. Generation Progress. Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ LAURIE GOODSTEIN (). „Percentage of Protestant Americans Is in Steep Decline, Study Finds”. The New York Times. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  40. ^ Zehavi, Ben (). „Rise of 'Jews of no religion' most significant find of Pew study, says director”. The Times of Israel. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  41. ^ Manya A. Brachear (). „Secularists spreading the word”. Chicago Tribune. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  42. ^ „Secular Studies”. Pitzer College⁠(d). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  43. ^ Kimberly Winston (). „Pitzer College Adds Secular Studies Program As Part Of Growing Trend”. Huffington Post. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  44. ^ Arielle Zionts (). „Studying Non-Believers”. Claremont Portside. Generation Progress. Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ Alan Jacobs (). „A Bachelor's Degree in Atheism”. The Wall Street Journal. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  46. ^ Phil Zuckerman (). „Student Graduates With Degree in Secular Studies”. Huffpost Religion. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  47. ^ „Phil Zuckerman - CFI speakers”. Center for Inquiry. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 

Vezi și

modificare