Piero Ferrari
| Piero Ferrari | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (79 de ani)  Castelvetro di Modena, Emilia-Romagna, Italia |
| Părinți | Enzo Ferrari |
| Frați și surori | Dino Ferrari[*] |
| Cetățenie |  Italia |
| Ocupație | antreprenor inginer manager[*] |
| Limbi vorbite | limba italiană[4] |
| Activitate | |
| Alma mater | Università degli Studi di Modena e Reggio Emilia[*] |
| Premii | Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Comandant[*] ()[1] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer[*] ()[2] ordine al merito del lavoro[*] ()[3] |
Modifică date / text  | |
Piero Ferrari (n. , Castelvetro di Modena, Emilia-Romagna, Italia) este un om de afaceri italian, fiul nelegitim a lui Enzo Ferrari. Deține la ora actuală 10,2% din acțiunile Ferrari, primite moștenire de la tatăl său. Piero Ferrari este căsătorit cu Romina Gingasu.[5]
Cariera la Ferrari
modificareÎn 1969, Ferrari a început să lucreze informal pentru compania familiei ca traducător în limba engleză pentru tatăl său. La începutul anilor 1970, a fost angajat oficial în funcția de supervizor tehnic, având sarcina de a lista, descrie și arhiva componente auto defecte sau ineficiente. Unul dintre primele sale joburi a fost să ducă desenele și piesele modelului 196 Dino la departamentul GT, acționând ca punte între mașinile de serie și divizia de curse. În acest fel, a acumulat o experiență considerabilă despre dinamica operațională a fabricii.[6]
În 1974 a fost transferat la echipa de Formula 1, unde a lucrat ca organizator adjunct, asistând directorii sportivi Luca Cordero di Montezemolo și Daniele Audetto. La mijlocul anilor 1980, a devenit supervizor al producției de mașini de serie, unde a contribuit la dezvoltarea conceptelor pentru modelele cu volum redus Ferrari F40, Ferrari F50 și LaFerrari.[6]
În 1988, când Enzo Ferrari a decedat, Piero a devenit singurul moștenitor al familiei Ferrari și a moștenit participația de 10% a tatălui său în companie și proprietatea Circuitului Fiorano. În 1989, a fost numit vicepreședinte de către președintele Ferrari de atunci, Vittorio Ghidella.[7]
Cu ocazia Marelui Premiu al Chinei din 2013, câștigat de Fernando Alonso, fostul director de echipă al Ferrari, Stefano Domenicali, l-a convins pe Piero Ferrari să ridice trofeul pentru echipă. A fost prima dată în istoria Scuderiei Ferrari când un membru al familiei Ferrari a urcat pe podiumul unei curse de Formula 1.[8]
Onoruri
modificareFerrari a primit titlul de Cavaliere del Lavoro în anul 2004.[9] În 2004, a primit un titlu onorific în inginerie aerospațială de la Universitatea din Napoli.[10] În 2021 a primit premiul Mecenate dello Sport în Latina.[11]
Note
modificare- ^ https://www.quirinale.it/onorificenze/insigniti/271713, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.quirinale.it/onorificenze/insigniti/91413, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.cavalieridellavoro.it/cavaliere/?numero_di_brevetto=2512, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ „Romina Gingașu, soția moștenitorului Ferrari, la DigiFM. Cum l-a cunoscut pe Piero și de ce s-a căsătorit cu un bărbat mai în vârstă”, Digi 24,
- ^ a b „Here comes the son | Motor Sport Magazine Archive”. Motor Sport Magazine. .
- ^ „Vittorio Ghidella e quel 1988 in casa Ferrari”. Forum.Motorionline.com.
- ^ „Brisighella si racconta: Al Trofeo Bandini, il Paul Harris Fellow del Rotary International”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Piero FERRARI” (în Italian). Federazione Nazionale Cavalieri del Lavoro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Honors Degree (Laurea Honoris Causa) for Mr.Piero Ferrari | Piaggio Aerospace”. piaggioaerospace.it.
- ^ „Ferrari N : Piero Ferrari receives the "Mecenate dello Sport" award | MarketScreener”.
| | Acest articol biografic despre un italian este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |