Pierre Bayle
Pierre Bayle | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4][5] Carla-le-Comte, Midi-Pyrénées, Franța[6][7] |
Decedat | (59 de ani)[1][8][4][5][2] Rotterdam, Țările de Jos[9][10][7][11][6] |
Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
Părinți | Jean Bayle[*] |
Religie | calvinism[*] catolicism |
Ocupație | filozof scriitor profesor universitar[*] jurnalist critic literar[*] teolog[*] istoric lexicograf |
Locul desfășurării activității | Rotterdam[12][7] |
Limbi vorbite | limba franceză[13][14][1][15][2] limba latină[16] |
Activitate | |
Profesor pentru | Christoph I. zu Dohna-Schlodien[*] |
Limbi | limba franceză |
Mișcare/curent literar | scepticism |
Opere semnificative | Dictionnaire historique et critique[*] |
Modifică date / text |
Pierre Bayle (n. , Carla-le-Comte, Midi-Pyrénées, Franța – d. , Rotterdam, Țările de Jos) a fost un filozof și scriitor francez.
Biografie
modificarePierre Bayle s-a născut la Carla-le-Comte (astăzi Carla-Bayle), lângă Pamiers în Ariège, fiul unui modest pastor protestant. Tatăl i-a predat greaca și latina. În 1669 intră la Universitatea iezuită de la Toulouse și se convertește la catolicism. După 17 luni revine la protestantism. Se refugiază la Geneva, unde studiază filozofia lui René Descartes în cadrul studiilor de teologie.
Combătând intoleranța regimului lui Ludovic al XIV-lea, atrage ura comunității creștine.
Scrieri
modificare- 1695-1697: Dictionnaire historique et critique. Considerat "cel mai covârșitor rechizitoriu alcătuit spre rușinea omenirii" (Paul Hazard)[17].
Sunt criticați regii care au adus nefericire supușilor lor, papii care au înjosit catolicismul prin patimile și ambițiile personale.
Citate
modificare- "Alungați ignoranța și barbaria, veți elimina superstițiile și încrederea prostească a poporului, atât de fructuoasă pentru cârmuitorii lui, care abuzează de câștigul lor pentru se lăsa pradă lenei și dezmățului..."
- "Dacă-i luminați pe oameni asupra acestei dezordini, le veți deschide pofta de a examina totul, vor iscodi și vor analiza atâta, încât nu vor mai găsi nimic care să le mulțumească biata lor rațiune".
Concepții filozofice
modificareFiind urmaș spiritual al lui René Descartes și Pierre Gassendi, filozofia sa este în primul rând critică.
Respinge astrologia considerând-o "cea mai vană dintre imposturi", deoarece considera rațiunea ca fiind singura cale spre adevăr.
Pierre Bayle avea atitudine critică față de religie. Nu considera religia ca o premisă a moralității. De asemenea, revendica toleranța în numele rațiunii:
- "Eu cred că ereticii trebuie tolerați căci ei nu ofensează pe nimeni și nici nu cred că fac vreun rău" și nu numai ei ci și evreii și mahomedanii. "Toleranța trebuie să fie generală".
Opera sa trebuie înțeleasă ca o contribuție la iluminism. Bayle a fost un sceptic.
Note
modificare- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c IdRef, accesat în
- ^ Pierre Bayle, Internet Philosophy Ontology project, accesat în
- ^ a b Pierre Bayle, Nationalencyklopedin, accesat în
- ^ a b Pierre Bayle, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Biografisch Portaal, accesat în
- ^ a b c „Pierre Bayle”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Pierre Bayle, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ Бейль Пьер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ http://www.museeprotestant.org/en/notice/pierre-bayle-museum/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ http://opac.sbn.it/opacsbn/opac/iccu/scheda_authority.jsp?bid=IT\ICCU\CFIV\062482, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ „Pierre Bayle”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Library of Congress Authorities, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor); - ^ Virtual International Authority File, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Paul Hazard, Criza conștiinței europene
Bibliografie
modificare- Istoria filozofiei moderne și contemporane, Editura Academiei R. S. România, București, 1984
- K. Roger Charbonnel, La pensée italienne et l'humanisme libertin
- W. Dilthey, Weltanschauung und Analyse des Menschen seit Renaissance und Reformation