Deschide meniul principal

BiografieModificare

Pierre Bayle s-a născut la Carla-le-Comte (astăzi Carla-Bayle), lângă Pamiers în Ariège, fiul unui modest pastor protestant. Tatăl i-a predat greaca și latina. În 1669 intră la Universitatea iezuită de la Toulouse și se convertește la catolicism. După 17 luni revine la protestantism. Se refugiază la Geneva, unde studiază filozofia lui René Descartes în cadrul studiilor de teologie.

Combătând intoleranța regimului lui Ludovic al XIV-lea, atrage ura comunității creștine.

ScrieriModificare

  • 1695-1697: Dictionnaire historique et critique. Considerat "cel mai covârșitor rechizitoriu alcătuit spre rușinea omenirii" (Paul Hazard)[19].

Sunt criticați regii care au adus nefericire supușilor lor, papii care au înjosit catolicismul prin patimile și ambițiile personale.

CitateModificare

"Alungați ignoranța și barbaria, veți elimina superstițiile și încrederea prostească a poporului, atât de fructuoasă pentru cârmuitorii lui, care abuzează de câștigul lor pentru se lăsa pradă lenei și dezmățului..."
"Dacă-i luminați pe oameni asupra acestei dezordini, le veți deschide pofta de a examina totul, vor iscodi și vor analiza atâta, încât nu vor mai găsi nimic care să la mulțumească biata lor rațiune".

Concepții filozoficeModificare

Fiind urmaș al lui René Descartes și Pierre Gassendi, filozofia sa este în primul rând critică.

Respinge astrologia considerând-o "cea mai vană dintre imposturi", deoarece considera rațiunea ca fiind singura cale spre adevăr.

Și față de religie avea atitudine critică. Nu considera religia ca o premisă a moralității. De asemenea revendica toleranța în numele rațiunii:

"Eu cred că ereticii trebuie tolerați căci ei nu ofensează pe nimeni și nici nu cred că fac vreun rău" și nu numai ei ci și evreii și mahomedanii. "Toleranța trebuie să fie generală".

Opera sa trebuie înțeleasă ca o contribuție la iluminism. Bayle a fost un sceptic.

NoteModificare

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Virtual International Authority File, accesat în  
  3. ^ Library of Congress Authorities, accesat în  
  4. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c IdRef, accesat în  
  6. ^ , accesat în  
  7. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ a b Pierre Bayle (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  9. ^ a b Pierre Bayle, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  10. ^ a b Pierre Bayle, SNAC, accesat în  
  11. ^ a b Pierre Bayle, Nationalencyklopedin, accesat în  
  12. ^ a b Pierre Bayle, Babelio, accesat în  
  13. ^ a b c d Biografisch Portaal, accesat în  
  14. ^ Pierre Bayle, Indiana Philosophy Ontology Project, accesat în  
  15. ^ a b „Pierre Bayle”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  16. ^ Бейль Пьер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  17. ^ http://www.museeprotestant.org/en/notice/pierre-bayle-museum/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  18. ^ http://opac.sbn.it/opacsbn/opac/iccu/scheda_authority.jsp?bid=IT\ICCU\CFIV\062482, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  19. ^ Paul Hazard, Criza conștiinței europene

BibliografieModificare

  • Istoria filozofiei moderne și contemporane, Editura Academiei R. S. România, București, 1984
  • K. Roger Charbonnel, La pensée italienne et l'humanisme libertin
  • W. Dilthey, Weltanschauung und Analyse des Menschen seit Renaissance und Reformation