Pierre Bayle
Pierre Bayle 2.png
Date personale
Născut[5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Carla-le-Comte, Midi-Pyrénées, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Rotterdam, Țările de Jos Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
CetățenieRoyal Standard of the King of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Religie Calvinism[*][[Calvinism (Grouping of secondary theological beliefs within Protestant Christianity)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
scriitor
profesor[*]
jurnalist
critic literar[*]
teolog[*]
istoric
lexicograf Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRotterdam[9][10] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba franceză[1][2][3][4]  Modificați la Wikidata
Profesor pentru Christopher I, Burgrave and Count of Dohna-Schlodien[*][[Christopher I, Burgrave and Count of Dohna-Schlodien (German general)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarscepticism  Modificați la Wikidata
Opere semnificative Dictionnaire historique et critique[*][[Dictionnaire historique et critique |​]]  Modificați la Wikidata

Pierre Bayle (n. ,[5][6][7][8] Carla-le-Comte, Midi-Pyrénées, Franța – d. ,[5][6][7][8] Rotterdam, Țările de Jos) a fost filozof și scriitor francez.

Pierre Bayle

BiografieModificare

Pierre Bayle s-a născut la Carla-le-Comte (astăzi Carla-Bayle), lângă Pamiers în Ariège, fiul unui modest pastor protestant. Tatăl i-a predat greaca și latina. În 1669 intră la Universitatea iezuită de la Toulouse și se convertește la catolicism. După 17 luni revine la protestantism. Se refugiază la Geneva, unde studiază filozofia lui René Descartes în cadrul studiilor de teologie.

Combătând intoleranța regimului lui Ludovic al XIV-lea, atrage ura comunității creștine.

ScrieriModificare

  • 1695-1697: Dictionnaire historique et critique. Considerat "cel mai covârșitor rechizitoriu alcătuit spre rușinea omenirii" (Paul Hazard)[11].

Sunt criticați regii care au adus nefericire supușilor lor, papii care au înjosit catolicismul prin patimile și ambițiile personale.

CitateModificare

"Alungați ignoranța și barbaria, veți elimina superstițiile și încrederea prostească a poporului, atât de fructuoasă pentru cârmuitorii lui, care abuzează de câștigul lor pentru se lăsa pradă lenei și dezmățului..."
"Dacă-i luminați pe oameni asupra acestei dezordini, le veți deschide pofta de a examina totul, vor iscodi și vor analiza atâta, încât nu vor mai găsi nimic care să le mulțumească biata lor rațiune".

Concepții filozoficeModificare

Fiind urmaș al lui René Descartes și Pierre Gassendi, filozofia sa este în primul rând critică.

Respinge astrologia considerând-o "cea mai vană dintre imposturi", deoarece considera rațiunea ca fiind singura cale spre adevăr.

Și față de religie avea atitudine critică. Nu considera religia ca o premisă a moralității. De asemenea revendica toleranța în numele rațiunii:

"Eu cred că ereticii trebuie tolerați căci ei nu ofensează pe nimeni și nici nu cred că fac vreun rău" și nu numai ei ci și evreii și mahomedanii. "Toleranța trebuie să fie generală".

Opera sa trebuie înțeleasă ca o contribuție la iluminism. Bayle a fost un sceptic.

NoteModificare

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Virtual International Authority File, accesat în  
  3. ^ Library of Congress Authorities, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b c d Pierre Bayle (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  7. ^ a b c d Pierre Bayle, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  8. ^ a b c d Pierre Bayle, SNAC, accesat în  
  9. ^ „Pierre Bayle”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ „Pierre Bayle”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  11. ^ Paul Hazard, Criza conștiinței europene

BibliografieModificare

  • Istoria filozofiei moderne și contemporane, Editura Academiei R. S. România, București, 1984
  • K. Roger Charbonnel, La pensée italienne et l'humanisme libertin
  • W. Dilthey, Weltanschauung und Analyse des Menschen seit Renaissance und Reformation