Piotr Korocikin
| Piotr Korocikin | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Baykibashevo(d), RSFS Rusă |
| Decedat | (24 de ani) |
| Înmormântat | România |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Activitate | |
| Ramura | infanterie |
| Bătălii / Războaie | Frontul de Est |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Lenin Erou al Uniunii Sovietice Medalia „Pentru apărarea Stalingradului”[*] Ordinul Steaua Roșie |
Modifică date / text  | |
Piotr Gheorghievici Korocikin (în rusă Пётр Георгиевич Корочкин; n. , Baykibashevo(d), RSFS Rusă – d. ) a fost un militar sovietic, care a luptat în Marele Război pentru Apărarea Patriei, a îndeplinit funcția de comandant al unui divizion din Regimentul 139 Artilerie de Gardă (Divizia 69 Infanterie de Gardă, Armata a 52-a, Frontul al II-lea Ucrainean) și a fost distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice (post-mortem, 1945).
Biografie
modificarePiotr Gheorghievici Korocikin s-a născut pe 12 februarie 1920 în satul Baikibașevo din raionul Karaidel (Republica Socialistă Sovietică Autonomă Bașchiră), în familia unui funcționar rus. A absolvit școala secundară Birsk și a urmat două semestre la Institutul Pedagogic din Ufa. A devenit membru al PCUS în anul 1942.[1]
În anul 1939 a fost încorporat în Armata Sovietică de către Biroul de Evidență Militară și Înrolare al orașului Ișimbai. A absolvit cursurile Școlii de Artilerie de la Moscova. Începând din iunie 1941 a luat parte la luptele purtate de Armata Sovietică în Marele Război pentru Apărarea Patriei. A luptat pe Frontul de Vest, la Stalingrad, pe Frontul Donului și pe Frontul al II-lea Ucrainean. A fost rănit în aceste lupte.[1]
Căpitanul de gardă P. G. Korocikin a fost comandant al unui divizion din Regimentul 139 Artilerie de Gardă (Divizia 69 Infanterie de Gardă, Armata a 52-a, Frontul al II-lea Ucrainean) și s-a distins în luptele desfășurate în cadrul Operațiunii Iași-Chișinău.[1][2]
A murit pe 28 august 1944 și a fost înmormântat în orașul Vaslui (România).[1]
Fapte de vitejie
modificareLa 20 august 1944, atunci când focul puternic al artileriei germano-române a oprit avansul unităților sovietice de infanterie, căpitanul P. G. Korocikin a ordonat instalarea în secret a două baterii de artilerie pentru a executa foc direct și a distrus tunurile și mortierele inamice, asigurând astfel ocuparea zonelor înalte.[1]
Pe 28 august, într-o luptă grea cu inamicul german care încerca să iasă din încercuire, atunci când obuzele s-au terminat, P. G. Korocikin a ordonat tunarilor să părăsească bateriile și să ia parte la luptele corp la corp, restabilind astfel situația. El a murit în această luptă,[1] după ce a omorât cu mitraliera sa 18 militari inamici.[2]
Prin decretul prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 24 martie 1945, căpitanului Piotr Gheorghievici Korocikin i s-a acordat post-mortem titlul de Erou al Uniunii Sovietice pentru „îndeplinirea exemplară a sarcinilor de comandă și pentru curajul și eroismul dovedit în luptele împotriva invadatorilor germani fasciști”.[3]
Decorații
modificare- Medalia „Steaua de Aur” asociată titlului de Erou al Uniunii Sovietice (24.04.1945)[2][3]
- Ordinul Lenin[1]
- Ordinul Steaua Roșie (14.03.1944)[4]
- Medalia „Pentru apărarea Stalingradului”
In memoriam
modificareNote
modificare- ^ a b c d e f g h i „Piotr Korocikin”. warheroes.ru (în rusă).
- ^ a b c Listă decorații pe site-ul «pamyat-naroda.ru» .
- ^ a b Listă decorații pe site-ul «pamyat-naroda.ru» .
- ^ Listă decorații pe site-ul «pamyat-naroda.ru» .
Bibliografie
modificare- Несокрушимые. — Ufa, 1985.
- Славные сыны Башкирии. — Ufa, 1979, кн.4.
- Башкирская энциклопедия. Гл. ред. М. А. Ильгамов т. 3. З-К. — Ufa: Башкирская энциклопедия, 2007. — 672 p. — ISBN 978-5-88185-064-7.