Piotr Korocikin
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Baykibashevo⁠(d), RSFS Rusă Modificați la Wikidata
Decedat (24 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRomânia Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Activitate
Ramurainfanterie  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieFrontul de Est  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Lenin
Erou al Uniunii Sovietice
Medalia „Pentru apărarea Stalingradului”[*]
Ordinul Steaua Roșie  Modificați la Wikidata

Piotr Gheorghievici Korocikin (în rusă Пётр Георгиевич Корочкин; n. , Baykibashevo⁠(d), RSFS Rusă – d. ) a fost un militar sovietic, care a luptat în Marele Război pentru Apărarea Patriei, a îndeplinit funcția de comandant al unui divizion din Regimentul 139 Artilerie de Gardă (Divizia 69 Infanterie de Gardă, Armata a 52-a, Frontul al II-lea Ucrainean) și a fost distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice (post-mortem, 1945).

Biografie

modificare

Piotr Gheorghievici Korocikin s-a născut pe 12 februarie 1920 în satul Baikibașevo din raionul Karaidel (Republica Socialistă Sovietică Autonomă Bașchiră), în familia unui funcționar rus. A absolvit școala secundară Birsk și a urmat două semestre la Institutul Pedagogic din Ufa. A devenit membru al PCUS în anul 1942.[1]

În anul 1939 a fost încorporat în Armata Sovietică de către Biroul de Evidență Militară și Înrolare al orașului Ișimbai. A absolvit cursurile Școlii de Artilerie de la Moscova. Începând din iunie 1941 a luat parte la luptele purtate de Armata Sovietică în Marele Război pentru Apărarea Patriei. A luptat pe Frontul de Vest, la Stalingrad, pe Frontul Donului și pe Frontul al II-lea Ucrainean. A fost rănit în aceste lupte.[1]

Căpitanul de gardă P. G. Korocikin a fost comandant al unui divizion din Regimentul 139 Artilerie de Gardă (Divizia 69 Infanterie de Gardă, Armata a 52-a, Frontul al II-lea Ucrainean) și s-a distins în luptele desfășurate în cadrul Operațiunii Iași-Chișinău.[1][2]

A murit pe 28 august 1944 și a fost înmormântat în orașul Vaslui (România).[1]

Fapte de vitejie

modificare

La 20 august 1944, atunci când focul puternic al artileriei germano-române a oprit avansul unităților sovietice de infanterie, căpitanul P. G. Korocikin a ordonat instalarea în secret a două baterii de artilerie pentru a executa foc direct și a distrus tunurile și mortierele inamice, asigurând astfel ocuparea zonelor înalte.[1]

Pe 28 august, într-o luptă grea cu inamicul german care încerca să iasă din încercuire, atunci când obuzele s-au terminat, P. G. Korocikin a ordonat tunarilor să părăsească bateriile și să ia parte la luptele corp la corp, restabilind astfel situația. El a murit în această luptă,[1] după ce a omorât cu mitraliera sa 18 militari inamici.[2]

Prin decretul prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 24 martie 1945, căpitanului Piotr Gheorghievici Korocikin i s-a acordat post-mortem titlul de Erou al Uniunii Sovietice pentru „îndeplinirea exemplară a sarcinilor de comandă și pentru curajul și eroismul dovedit în luptele împotriva invadatorilor germani fasciști”.[3]

Decorații

modificare

In memoriam

modificare
  • O stradă în orașul Birsk poartă numele căpitanului Korocikin.[1]
  • Pe clădirile școlilor din satul Baikibașevo și din orașul Birsk, unde a învățat P. G. Korocikin, au fost amplasate plăci memoriale.[1]
  1. ^ a b c d e f g h i „Piotr Korocikin”. warheroes.ru (în rusă). 
  2. ^ a b c Listă decorații pe site-ul «pamyat-naroda.ru» .
  3. ^ a b Listă decorații pe site-ul «pamyat-naroda.ru» .
  4. ^ Listă decorații pe site-ul «pamyat-naroda.ru» .

Bibliografie

modificare
  • Несокрушимые. — Ufa, 1985.
  • Славные сыны Башкирии. — Ufa, 1979, кн.4.
  • Башкирская энциклопедия. Гл. ред. М. А. Ильгамов т. 3. З-К. — Ufa: Башкирская энциклопедия, 2007. — 672 p. — ISBN 978-5-88185-064-7.

Legături externe

modificare