Piotr Korocikin

Piotr Korocikin
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Baikibașevo⁠(d), RSFS Rusă Modificați la Wikidata
Decedat (24 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRomânia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Soviet Union (1924–1955).svg URSS Modificați la Wikidata
Activitate
Ramurainfanterie  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboiul Germano-Sovietic  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Lenin
Erou al Uniunii Sovietice
Medalia „Pentru apărarea Stalingradului”[*]
Ordinul Steaua Roșie  Modificați la Wikidata

Piotr Gheorghievici Korocikin (în rusă Пётр Георгиевич Корочкин; n. , Baikibașevo⁠(d), RSFS Rusă – d. ) a fost un militar sovietic, care a luptat în Marele Război pentru Apărarea Patriei, a îndeplinit funcția de comandant al unui divizion din Regimentul 139 Artilerie de Gardă (Divizia 69 Infanterie de Gardă, Armata a 52-a, Frontul al II-lea Ucrainean) și a fost distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice (post-mortem, 1945).

BiografieModificare

Piotr Gheorghievici Korocikin s-a născut pe 12 februarie 1920 în satul Baikibașevo din raionul Karaidel (Republica Socialistă Sovietică Autonomă Bașchiră), în familia unui funcționar rus. A absolvit școala secundară Birsk și a urmat două semestre la Institutul Pedagogic din Ufa. A devenit membru al PCUS în anul 1942.[1]

În anul 1939 a fost încorporat în Armata Sovietică de către Biroul de Evidență Militară și Înrolare al orașului Ișimbai. A absolvit cursurile Școlii de Artilerie de la Moscova. Începând din iunie 1941 a luat parte la luptele purtate de Armata Sovietică în Marele Război pentru Apărarea Patriei. A luptat pe Frontul de Vest, la Stalingrad, pe Frontul Donului și pe Frontul al II-lea Ucrainean. A fost rănit în aceste lupte.[1]

Căpitanul de gardă P. G. Korocikin a fost comandant al unui divizion din Regimentul 139 Artilerie de Gardă (Divizia 69 Infanterie de Gardă, Armata a 52-a, Frontul al II-lea Ucrainean) și s-a distins în luptele desfășurate în cadrul Operațiunii Iași-Chișinău.[1][2]

A murit pe 28 august 1944 și a fost înmormântat în orașul Vaslui (România).[1]

Fapte de vitejieModificare

La 20 august 1944, atunci când focul puternic al artileriei germano-române a oprit avansul unităților sovietice de infanterie, căpitanul P. G. Korocikin a ordonat instalarea în secret a două baterii de artilerie pentru a executa foc direct și a distrus tunurile și mortierele inamice, asigurând astfel ocuparea zonelor înalte.[1]

Pe 28 august, într-o luptă grea cu inamicul german care încerca să iasă din încercuire, atunci când obuzele s-au terminat, P. G. Korocikin a ordonat tunarilor să părăsească bateriile și să ia parte la luptele corp la corp, restabilind astfel situația. El a murit în această luptă,[1] după ce a omorât cu mitraliera sa 18 militari inamici.[2]

Prin decretul prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 24 martie 1945, căpitanului Piotr Gheorghievici Korocikin i s-a acordat post-mortem titlul de Erou al Uniunii Sovietice pentru „îndeplinirea exemplară a sarcinilor de comandă și pentru curajul și eroismul dovedit în luptele împotriva invadatorilor germani fasciști”.[3]

DecorațiiModificare

In memoriamModificare

  • O stradă în orașul Birsk poartă numele căpitanului Korocikin.[1]
  • Pe clădirile școlilor din satul Baikibașevo și din orașul Birsk, unde a învățat P. G. Korocikin, au fost amplasate plăci memoriale.[1]

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g h i „Piotr Korocikin”. warheroes.ru (în rusă). 
  2. ^ a b c Listă decorații pe site-ul «pamyat-naroda.ru» .
  3. ^ a b Listă decorații pe site-ul «pamyat-naroda.ru» .
  4. ^ Listă decorații pe site-ul «pamyat-naroda.ru» .

BibliografieModificare

  • Несокрушимые. — Ufa, 1985.
  • Славные сыны Башкирии. — Ufa, 1979, кн.4.
  • Башкирская энциклопедия. Гл. ред. М. А. Ильгамов т. 3. З-К. — Ufa: Башкирская энциклопедия, 2007. — 672 p. — ISBN 978-5-88185-064-7.

Legături externeModificare