Deschide meniul principal

Pitarul Hristache

poet și cronicar român
Pitarul Hristache
Date personale
Născutsecolul al XVIII-lea Modificați la Wikidata
Decedatsecolul al XIX-lea Modificați la Wikidata
Cetățenie Țara Românească[*][[Țara Românească (stat (fost principat) și regiune istorică pe teritoriul României)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațieboier
poet
cronicar[*] Modificați la Wikidata

Pitarul Hristache (sfârșitul sec. al XVIII-lea – începutul sec. al XIX-lea) a fost un boiernaș din Țara Românească, devenit cunoscut ca poet și cronicar.[1] El este autorul cronicii Istoria faptelor lui Mavroghene Vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790.

BiografieModificare

Hristache era un mic boier care a trăit probabil în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786-1790).[2] Nu se cunosc alte amănunte referitoare la viața sa.[3] Pitarul Hristache a scris în 1817 o cronică romanțată în versuri intitulată Istoria faptelor lui Mavroghene Vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790, folosind probabil o cronică versificată mai veche care s-a păstrat[3] sau cronica lui Dionisie Fotino, în care a relatat într-un mod senzaționalist întâmplările petrecute în timpul domniei lui Mavrogheni.[2]

Istoria... nu urmărește o reconstituire istorică a epocii, ci evocă unele întâmplări ieșite din comun utile pentru a contura portretul unui domnitor bizar.[2] Cronica este împărțită în două momente epice: perioada de până la Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) în care autorul prezintă cu ironie activitatea unui domnitor imprevizibil, plin de ciudățenii, și perioada războiului, în care atitudinea autorului față de Mavrogheni se schimbă, înfățișându-l de această dată ca un conducător energic și înțelept, care-i împiedică pe turci să jefuiască Țara Românească.[2]

Cu toate că este o scriere subiectivă,[4] cronica versificată a pitarului Hristache este, în opinia istoricului literar Dumitru Murărașu, „un interesant document al vremii”.[3] Cronicarul realizează un portret plastic, plin de culoare, al domnitorului și un portret burlesc al caimacamului temporar Dimitrăchiță Turnavitu, descriind întâmplări importante precum intrarea turcilor în București.[4]

Hristache folosește un vers scurt în stil popular,[3] cu o rimă ușoară, uneori forțată. Ritmul povestirii este unul alert. Limbajul familiar și plin de un umor, specific mahalalelor bucureștene, prefigurează stilul lui Anton Pann,[4] în timp ce descrierea unor situații comice conține asemănări cu epopeea lui Ion Budai Deleanu.[3] Cronica lui Hristache este alcătuită din numeroase descrieri, cu tentă hiperbolizantă, în care autorul face exces de epitete.[4] Autorul dovedește o mare dragoste de țară și simpatie pentru poporul său, manifestând în același timp o ură puternică împotriva grecilor și nemților veniți ca să ajute țara, dar interesați în realitate doar de propria căpătuială.[5]

Analizând unele asemănări istorico-literare și lingvistice, istoricul literar Neculai Alexandru Ursu a susținut că pitarul Hristache ar putea fi pitarul H. Ioanide, care a colaborat cu versuri și proză, în perioada 1841-1844, în revista Foaie pentru minte, inimă și literatură.[4][6]

În prezent o stradă din sectorul 1 al municipiului București, care intersectează Calea Dorobanților dinspre est, poartă denumirea Hristache Pitarul.

OperaModificare

  • Istoria faptelor lui Mavroghene Vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790. Scrisă la 1817, ediție îngrijită de Cezar Bolliac, în Buciumul, anul I, 1863, nr. 7 și 9-10; reprodusă în V. A. Urechia, Istoria românilor, vol. III, Inst. de Arte Grafice „Carol Göbl”, București, 1893, pp. 451-462;
  • Povestea mavroghenească, introducere și note de Gheorghe Adamescu, Müller, București, [1896];
  • Cronici și povestiri românești versificate, studiu și ediție critică de Dan Simonescu, București, 1967, pp. 258-281.

NoteModificare

  1. ^ Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 740.
  2. ^ a b c d Constantin Teodorovici, „Hristache, pitarul”, în vol. Academia RSR, Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Editura Academiei RSR, București, 1979, p. 442.
  3. ^ a b c d e D. Murărașu, Istoria literaturii române, ediția a III-a, Editura Cartea Românească, București, 1942, p. 153.
  4. ^ a b c d e Constantin Teodorovici, „Hristache, pitarul”, în vol. Academia RSR, Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Editura Academiei RSR, București, 1979, p. 443.
  5. ^ D. Murărașu, Istoria literaturii române, ediția a III-a, Editura Cartea Românească, București, 1942, pp. 153-154.
  6. ^ N.A. Ursu, „O identificare istorico-literară”, în Cronica, Iași, anul XIII, 1978, nr. 31.

BibliografieModificare

  • Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 740. ISBN: 973-697-758-7
  • Constantin Teodorovici, „Hristache, pitarul”, în vol. Academia RSR, Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Editura Academiei RSR, București, 1979, pp. 442-443.
La Wikisursă există texte originale legate de Pitarul Hristache