Plato (crater)
Plato este un crater de impact lunar situat pe fața vizibilă a Lunii.
 Vedere a craterului întunecat Platon la nord de Mare Imbrium | |
| Coordonate | 51°36′N 9°18′W / 51.6°N 9.3°V |
|---|---|
| Diametru | 100 km |
| Adâncime | 2000 m |
| Eponim | Platon |
Descriere
modificareSe află la nord-est de Mare Imbrium și de Montes Teneriffe, la extremitatea orientală a lanțului Montes Jura și la extremitatea occidentală a lanțului Montes Alpes de unde pleacă crevasele lunare denumite Rimae Plato. La nord se întinde Mare Frigoris. Conturul circular posedă numeroase piscuri care dau umbre în interiorul craterului. Interiorul craterului are un albedo foarte întunecat, iar în secolul al XVII-lea, astronomul germano-polonez Johannes Hevelius supranumise acest crater Marele lac negru. Terenul interior al craterului apare neted fără nicio asperitate în urma vreunui impact. Craterul Plato este cunoscut ca un loc al unui fenomen lunar tranzitoriu (FLT) care constă în apariția unei lumini sau a unei schimbări a aspectului suprafeței sale lunare pentru o perioadă scurtă de timp.
În 1824, astronomul Franz von Gruithuisen credea că a observat, în proximitatea craterului Plato, niște mici cratere care nu fuseseră văzute înainte. Se gândea că acestea erau datorate unui impact recent al unor meteoriți, dar interpretarea sa a fost repede eclipsată când s-a anunțat descoperirea „unei adevărate cetăți lunare” la nord de craterul Schröter.[1]
Denumire
modificareCa multe dintre craterele de pe fața vizibilă a Lunii, craterul a fost denumit de astronomul Giovanni Riccioli (al cărui sistem de nomenclatură din 1651 a devenit standard)[2][3], în onoarea filosofului antic grec Platon (cca. 427 î.Hr. — cca. 347 î.Hr.)
În 1935, Uniunea Astronomică Internațională a dat, în mod oficial, numele lui Platon acestui crater lunar.
Cratere satelite
modificare
Craterele zis satelite sunt niște mici cratere situate în proximitatea craterului principal; au același nume, însă sunt însoțite de câte o literă majusculă complementară (chiar dacă formarea acestor mici cratere este independentă de formarea craterului principal). Prin convenție aceste caracteristici sunt indicate pe hărțile lunare plasându-le pe punctul cel mai apropiat de craterul principal.
Lista craterelor satelite ale lui Platon:
| Plato | Latitudine | Longitudine | Diametru |
|---|---|---|---|
| B | 53.0° N | 17.2° W | 13 km |
| C | 53.2° N | 19.4° W | 10 km |
| D | 49.6° N | 14.5° W | 10 km |
| E | 49.7° N | 16.2° W | 7 km |
| F | 51.7° N | 17.4° W | 7 km |
| G | 52.1° N | 6.3° W | 8 km |
| H | 55.1° N | 2.0° W | 11 km |
| J | 49.0° N | 4.6° W | 8 km |
| K | 46.8° N | 3.3° W | 6 km |
| KA | 46.8° N | 3.6° W | 6 km |
| L | 51.6° N | 4.3° W | 10 km |
| M | 53.1° N | 15.4° W | 8 km |
| O | 52.3° N | 15.4° W | 9 km |
| P | 51.5° N | 15.2° W | 8 km |
| Q | 54.5° N | 4.8° W | 8 km |
| R | 53.8° N | 18.3° W | 6 km |
| S | 53.8° N | 14.9° W | 6 km |
| T | 54.5° N | 11.2° W | 8 km |
| U | 49.6° N | 7.4° W | 6 km |
| V | 55.8° N | 7.4° W | 6 km |
| W | 57.2° N | 17.8° W | 4 km |
| X | 50.1° N | 13.8° W | 5 km |
| Y | 53.1° N | 16.3° W | 10 km |
Craterul satelit „Plato A” a fost redenumit de către Uniunea Astronomică Internațională: Bliss.
Note
modificare- ^ Cosmic Challenge (în engleză), Cambridge University Press.
- ^ Ewen A. Whitaker, Mapping and Naming the Moon (Cambridge University Press, 1999)
- ^ Riccioli map of the Moon (1651)
Lecturi suplimentare
modificare- Andersson, L. E.; Whitaker, E. A. (). NASA Catalogue of Lunar Nomenclature. NASA RP-1097.
- Blue, Jennifer (). „Gazetteer of Planetary Nomenclature”. USGS. Accesat în .
- Bussey, B.; Spudis, P. (). The Clementine Atlas of the Moon. New York: Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-81528-4.
- Cocks, Elijah E.; Cocks, Josiah C. (). Who's Who on the Moon: A Biographical Dictionary of Lunar Nomenclature. Tudor Publishers. ISBN 978-0-936389-27-1.
- McDowell, Jonathan (). „Lunar Nomenclature”. Jonathan's Space Report. Accesat în .
- Menzel, D. H.; Minnaert, M.; Levin, B.; Dollfus, A.; Bell, B. (). „Report on Lunar Nomenclature by the Working Group of Commission 17 of the IAU”. Space Science Reviews. 12 (2): 136–186. Bibcode:1971SSRv...12..136M. doi:10.1007/BF00171763.
- Moore, Patrick (). On the Moon. Sterling Publishing Co. ISBN 978-0-304-35469-6.
- Price, Fred W. (). The Moon Observer's Handbook. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-33500-3.
- Rükl, Antonín (). Atlas of the Moon. Kalmbach Books. ISBN 978-0-913135-17-4.
- Webb, Rev. T. W. (). Celestial Objects for Common Telescopes (ed. 6th revised). Dover. ISBN 978-0-486-20917-3.
- Whitaker, Ewen A. (). Mapping and Naming the Moon. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-62248-6.
- Wlasuk, Peter T. (). Observing the Moon. Springer. ISBN 978-1-85233-193-1.
