Portal:Sistemul solar
Sistemul solar

Sistemul Solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.
În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA.
Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite ghețuri, cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic.
Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri.
Articol selectat — schimbă articolul

Pământul (numit și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă de la Soare și cea mai mare dintre planetele telurice ale Sistemului Solar, atât pentru masă, cât și pentru diametru. Este singurul corp ceresc despre care se știe că adăpostește viață. Aproximativ 29,2 % din suprafața Pământului este un uscat format din continente și insule. Restul de 70,8 % este acoperit cu apă, în mare parte de oceane, mări, golfuri și alte corpuri de apă sărată, dar și de lacuri, râuri și alte ape dulci, care împreună constituie hidrosfera. O mare parte din regiunile polare ale Pământului sunt acoperite cu gheață. Stratul exterior al Pământului este împărțit în mai multe plăci tectonice rigide care migrează pe suprafață de-a lungul a multe milioane de ani. Interiorul Pământului rămâne activ cu un nucleu interior din fier solid, un miez exterior lichid care generează câmpul magnetic al Pământului și o manta de convecție care conduce tectonica plăcilor.
Atmosfera Pământului este formată în principal din azot și oxigen. Regiunile tropicale primesc mai multă energie solară decât regiunile polare și este redistribuită de circulația atmosferică și oceanică. Gazele cu efect de seră joacă, de asemenea, un rol important în reglarea temperaturii suprafeței. Clima unei regiuni nu este determinată doar de latitudine, ci și de înălțime și de apropierea de ocean, printre alți factori.
Biografie selectată — schimbă articolul

Sir Isaac Newton (25 decembrie 1642 – 20 martie 1726/27) a fost un polimat englez activ ca matematician, fizician, astronom, alchimist, teolog și scriitor, care a fost descris în epoca sa ca fiind un filozof al naturii, fiind o figură cheie în Revoluția științifică și în Iluminismul care a urmat. Cartea sa de pionierat Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica (Principiile matematice ale filosofiei naturale), publicată pentru prima dată în 1687, a consolidat multe dintre rezultatele anterioare și a stabilit mecanica clasică. Newton a avut, de asemenea, contribuții fundamentale în domeniul opticii și împarte meritul cu matematicianul german Gottfried Wilhelm Leibniz pentru dezvoltarea calculului infinitezimal, deși el a dezvoltat calculul cu ani înainte de Leibniz. Este considerat unul dintre cei mai mari și mai influenți oameni de știință din istorie.
În Principia, Newton a formulat legile mișcării și ale gravitației universale, care au constituit punctul de vedere științific dominant timp de secole, până când au fost înlocuite de teoria relativității. Newton și-a folosit descrierea matematică a gravitației pentru a deriva legile lui Kepler privind mișcarea planetelor, pentru a explica mareele, traiectoriile cometelor, precesia echinocțiilor și alte fenomene, eradicând îndoiala cu privire la heliocentricitatea sistemului solar. El a demonstrat că mișcarea obiectelor de pe Pământ și a corpurilor cerești poate fi explicată prin aceleași principii. Deducția lui Newton că Pământul este un sferoid oblic a fost confirmată ulterior de măsurătorile geodezice ale lui Maupertuis, La Condamine și alții, convingând majoritatea oamenilor de știință europeni de superioritatea mecanicii newtoniene față de sistemele anterioare.
Newton a construit primul telescop reflectorizant practic și a dezvoltat o teorie sofisticată a culorii, bazată pe observația că o prismă separă lumina albă în culorile spectrului vizibil. Lucrările sale despre lumină au fost adunate în cartea sa extrem de influentă Opticks, publicată în 1704.
Categorii
Sistemul solar liste
Lucruri pe care le poți face
Știați că — schimbă articolul

- ... că Jupiter este singura planetă capabilă să atragă o cometă interstelară (foto) pe o orbită centrată pe Soare?
- ...că satelitul Explorer 32 a reușit să determine densitatea atmosferei superioare prin observații de la sol ale efectului de rezistență asupra satelitului?
- ... că Solar Sentinels, o navă spațială a NASA concepută pentru a studia Soarele, va trebui să supraviețuiască la o distanță față de Soare de numai un sfert din distanța Pământ–Soare?
- ...că la puțin peste 50 de kilometri deasupra suprafeței sale, atmosfera lui Venus are o presiune și o temperatură foarte asemănătoare cu cele ale Pământului, ceea ce o face să fie cea mai asemănătoare cu cea a Pământului din Sistemul Solar?
- ...că NASA efectuează teste pe teren, denumite Desert RATS, pentru noile tehnologii destinate explorării cu echipaj uman a suprafeței Lunii, a planetei Marte sau a altor planete?
- ...că unii astrologi susțin că Pământul are un al doilea satelit natural pe care îl numesc Lilith?
Imagine selectată — schimbă imaginea
Imagini apropiate ale satelitului Europa obținute la 26 septembrie 1998; imaginile în sensul acelor de ceasornic din stânga sus arată zonele de la nord la sud, așa cum este indicat în stânga jos.
Asociația Wikimedia
Pagina principală | Bun venit | Căutare | Manual de stil | Comunitate | Ajutor | Contact Căutare · Index · Cuprins · Categorii · Articole · Fișiere · Formate · Utilizatori · MediaWiki · Wikipedia · Pagini de Ajutor · Portaluri · Proiecte · Întreținere · Servicii · Unelte · Distincții
|