Podul lui Constantin cel Mare

Podul lui Constantin cel Mare
43°45′49″N 24°27′25″E (Podul lui Constantin cel Mare) / 43.76361°N 24.45694°E
Nume oficialPodul lui Constantin cel Mare
Denumit dupăConstantin cel Mare  Modificați la Wikidata
Traversat deDrum roman  Modificați la Wikidata
TraverseazăDunărea
LocațieSucidava, astăzi Corabia, Celei, România,
și Oescus, astăzi Ghighen, Bulgaria
Lungime2437 m
Lățime5.70 m
Înălțime10 m
Construcție
Lansarea proiectului  Modificați la Wikidata
Data deschiderii328 dC
Utilizare
Prezență online
Podul lui Constantin cel Mare pe hartă

Podul lui Constantin cel Mare a fost un pod roman peste fluviul Dunărea în Celei, Corabia. A fost terminat sau reconstruit[1] în anul 328 dC și a rămas în uz pentru nu mai puțin de 40 de ani.[2] Având o lungime totală de 2437 m, din care 1137 peste albia Dunării,[3] podul lui Constantin cel Mare este considerat cel mai lung pod antic peste un curs de apă și unul din cele mai lungi din toate timpurile.[4]

Construcție

modificare
 
Hartă a Țării Românești din secolul al XVIII-lea, de stolnicul Constantin Cantacuzino

A fost o construcție cu piloni din piatră și mortar, pod de lemn în arc și suprastructură de lemn. A fost ridicat între satul Celei, în apropierea actualului oraș românesc Corabia, județul Olt - pe atunci cetatea Sucidava - și satul bulgăresc Ghighen, din Regiunea Plevna, pe atunci numit Oescus,[5][6] de către împăratul Constantin cel Mare[7]. Se pare că podul a fost folosit până la mijlocul secolului al IV-lea[8], principalul temei pentru această presupunere fiind faptul că împăratul Flavius Julius Valens a fost nevoit să treacă Dunărea folosind un pod de vase la Constantiana Daphne, în timpul campaniei sale împotriva goților, în 367.[9]

Date tehnice

modificare

Lungimea podului era de 2437 m, cu un tablier din lemn cu lățimea de 5.70 m, amplasat la înălțimea de 10 metri deasupra apelor fluviului.[2] Podul avea două pile culee, câte una la fiecare capăt, care jucau și rolul de portal.[2]

Cercetări

modificare

Deși Luigi Ferdinando Marsigli a încercat, fără succes, să localizeze podul în secolul al XVII-lea, în schimb, podul este figurat, în aceeași perioadă, pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino.[2] Alexandru Popovici și Cezar Bolliac au reluat căutările în secolul al XIX-lea, dar primele descoperiri științifice reale au fost făcute de Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic, în 1902. În 1934, Dumitru Tudor a publicat prima lucrare completă privind podul, iar ultima cercetare sistematică pe malul de nord al Dunării a fost efectuată în 1968, de către Octavian Toropu.

Un pod asemănător a fost construit între localitățile Grojdibodu și Dolni Vadin.[10][11]

Referințe

modificare
  1. ^ Biblioteca „V.A. Urechia”: Pagina oficială
  2. ^ a b c d minac.ro: Pontica Arhivat în , la Wayback Machine. nr.40, pagina 360
  3. ^ Ambele cifre sunt extrase din: Tudor 1974, p. 139. ; Galliazzo 1994, p. 319.
  4. ^ Galliazzo 1994, p. 319.
  5. ^ Hărți din colecția Pamfil Polonic aflate în arhiva Muzeului Național de Antichități — Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Planșe[nefuncțională]
  6. ^ Hărți din colecția Pamfil Polonic aflate în arhiva Muzeului Național de Antichități — Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Planșe
  7. ^ Baza Internațională de Date a Structurilor
  8. ^ „Raport arheologic CIMEC”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Kulikowski, Michael (). Rome's Gothic Wars. Cambridge University Press. pp. 116–117. ISBN 0521846331.  la Google Book Search
  10. ^ Dorel Bondoc (). The Roman Bridge between Dolni Vadin (Bulgaria) and Grojdibodu (Romania) (PDF). Archaeopress Roman Archaeology. p. 118. doi:10.2307/j.ctvxrq17d. ISBN 978 1 78491 807 1. 
  11. ^ „Първият Дунав мост е бил при Долни Вадин Копирано” (în bulgară). standartnews.com. . Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Galliazzo, Vittorio, I ponti romani. Catalogo generale, Vol. 2, Treviso: Edizioni Canova, p. 319f. (Nr. 645), ISBN 88-85066-66-6
  • Tudor, D. (1974), „Le pont de Constantin le Grand à Celei”, Les ponts romains du Bas-Danube, Bibliotheca Historica Romaniae Études, 51, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 135–166

Vezi și

modificare