Birou politic
Un Birou politic este organizația executivă conducătoare pentru un număr de partide politice, cele mai multe dintre ele fiind partide comuniste. Prescurtat, pentru "birou politic", în alte limbi este folosită expresia, consacrată în anii comunismului, Politbiuro în rusă de la Politiceskoe Biuro, sau în germană Politbüro.
În statele comuniste, partidul este considerat "avangardă a poporului" și de aceea are puterea de a controla statul, iar oficialii partidului din biroul politic care nu dețin funcții guvernamentale au totuși o putere extrem de mare.
În Uniunea Sovietică de exemplu, Secretarul General al Partidului Comunist nu ocupa în mod obligatoriu o funcție oficială precum cea de președinte de stat sau de prim-ministru, dar putea controla în mod autoritar sistemul guvernamental. Membrii de partid sau persoane strâns legate de partid dețineau posturi guvernamentale, deseori funcții onorifice ca răsplată pentru anii îndelungați de apartenență la partid. Pe de altă parte, ocupând funcția de Secretar General, liderul partidului putea să-si asume și o responsabilitate oficială în stat. De exemplu, Mihail Gorbaciov la început nu era și președinte al Uniunii Sovietice, această funcție era dată ca o răsplată de onoare fostului ministru sovietic al afacerilor externe, Andrei Gromîko. Stalin a condus Uniunea Sovietică pentru mai bine de un deceniu înainte de a ocupa funcția guvernamentală de Premier al Uniunii Sovietice, în timpul celui de-al doilea război mondial.
Teoretic, congresul partidului alegea un Comitet Central care , mai apoi, alegea un Secretar General. Pe vremea lui Stalin acest proces a fost inversat în mod esențial, Secretarul General fiind cel care determina compoziția Biroului Politic (Politbüro) și a Comitetului Central. De-a lungul timpului, maniera în care membrii Birourilor Politice erau aleși, atât în Uniunea Sovietică cât și în alte țări, era determinată de o serie de factori precum: puterea diferitelor facțiuni formale sau informale din partid, creșterea sau descreșterea autorității Secretarului General și gradul în care puterea era consolidată în acea poziție, puterea sau slăbiciunea altor membri de partid, alianțele printre personalitățile conducătoare și amploarea suportului membrilor de partid sau al diferiților poli ai puterii din partid, iar în cazul partidelor de guvernământ, din țară.
Un alt factor pentru membrii Cominternului, în afară de cei din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, era acela al gradului în care membrii de frunte erau sau nu în grațiile Moscovei, ca și aceea a dorinței conducerii sovietice de a promova sau îndepărta anumiți lideri, în mod particular în perioada conducerii staliniste (și chiar și după moartea dictatorului sovietic). Schimbările se făceau funcție de cum se schimba linia politică sovietică, un fenomen care testa abilitatea liderilor comuniști locali de a se adapta noii tendințe sau de a convinge partidele comuniste să aibă o politică independentă.
Vezi de asemenea: