Polimnia
Polimnia | |
![]() | |
Polímnia, segle XVII. | |
Civilizația | religia în Grecia Antică[*] ![]() |
---|---|
Tată | Zeus ![]() |
Mamă | Mnemosyne ![]() |
Bunic | Cronos ![]() Uranus ![]() |
Bunică | Rhea[1][2] ![]() Geea ![]() |
Frați | Clio Calliope Melpomene Urania Euterpe Terpsihora Erato Thalia Manes[*] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Polimnia, ortografiată uneori și Polymnia (Πολυμνία) (Cea bogată în imnuri), este una din cele nouă muze, fiica lui Zeus și a zeiței Mnemosyne. Numele Polyhymnia provine de la reuniunea fonetică a cuvintelor grecești poly, „multe”, și hymnia, „imnuri”. Polimnia era muza pentru retorică, compunerea de imnuri, dans, pantomimă, geometrie și agricultură. În perioada clasică, Polimnia era considerată muza imnurilor religioase.
Polimnia era considerată cea mai serioasă dintre femei. În unele picturi este arătată ca persoană gânditoare, uneori cu un deget dus la gură, îmbrăcată într-o manta lungă, purtând un voal. Se spunea că ar aduce celebritate scriitorului care o clasează ca nemuritoare.
Polimnia este menționată de Hesiod, Apollodorus, Ovidiu și Diodorus Siculus.
Celelalte opt muze sunt: Erato, Euterpe, Calliope, Clio, Melpomene, Terpsichore, Thalia și Urania.
NoteModificare
- ^ RSKD / Ζεύς[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ RSKD / Rhea[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor)
BibliografieModificare
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
Vezi șiModificare
Legături externeModificare
- Dicționar mitologic Arhivat în , la Wayback Machine.