Polimnia

muză din mitologia greacă
(Redirecționat de la Polyhymnia)
Polimnia
Polímnia, segle XVII.
Civilizațiareligia în Grecia Antică[*]  Modificați la Wikidata
TatăZeus  Modificați la Wikidata
MamăMnemosyne  Modificați la Wikidata
BunicCronos  Modificați la Wikidata
Uranus  Modificați la Wikidata
BunicăRhea[1][2]  Modificați la Wikidata
Geea  Modificați la Wikidata
FrațiClio
Calliope
Melpomene
Urania
Euterpe
Terpsihora
Erato
Thalia  Modificați la Wikidata

Polimnia, sau Polymnia (Πολυμνία, „cea bogată în imnuri”), este una din cele nouă muze, fiica lui Zeus și a zeiței Mnemosyne. Numele Polyhymnia provine de la reuniunea fonetică a cuvintelor grecești poly, „multe”, și hymnia, „imnuri”. Polimnia era muza pentru retorică, compunerea de imnuri, dans, pantomimă, geometrie și agricultură. În perioada clasică, Polimnia era considerată muza imnurilor religioase.

Polimnia în poziție gânditoare

Polimnia era considerată cea mai serioasă dintre femei. În unele picturi este arătată ca persoană gânditoare, uneori cu un deget dus la gură, îmbrăcată într-o manta lungă, purtând un voal. Se spunea că ar aduce celebritate scriitorului care o clasează ca nemuritoare.

Polimnia este menționată de Hesiod, Apollodorus, Ovidiu și Diodorus Siculus.

Celelalte opt muze sunt: Erato, Euterpe, Calliope, Clio, Melpomene, Terpsichore, Thalia și Urania.

  1. ^ RSKD / Ζεύς[*][[RSKD / Ζεύς (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ RSKD / Rhea[*][[RSKD / Rhea (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie

modificare
  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare