Lufar
Lufarul (Pomatomus saltatrix) este un pește răpitor, marin pelagic, din familia pomatomide (Pomatomidae), răspândit în apele tropicale și subtropicale din Oceanele Atlantic, Pacific și Indian, care trăiește și în marea Mediterană și zona litorală a Mării Negre.
| Lufar | |
|---|---|
| |
| Lufarul (Pomatomus saltatrix) | |
| Stare de conservare | |
Stare de conservare: nu a fost încă evaluată
| |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Subîncrengătură: | Vertebrata |
| Infraîncrengătură: | Gnathostomata |
| Supraclasă: | Osteichthyes |
| (neclasificat): | Pisces |
| Clasă: | Actinopterygii |
| Subclasă: | Neopterygii |
| Infraclasă: | Teleostei |
| Supraordin: | Acanthopterygii |
| Ordin: | Perciformes |
| Subordin: | Percoidei |
| Suprafamilie: | Percoidea |
| Familie: | Pomatomidae |
| Gen: | Pomatomus Lacépède, 1802 |
| Specie: | P. saltatrix |
| Nume binomial | |
| Pomatomus saltatrix (Linnaeus, 1766) | |
Modifică text  |
|
Are o lungimea obișnuită de 30-60 cm (lungimea maximă 130 cm) și o greutate 2-3 kg (greutate maximă 14,4 kg). Corpul este alungit fusiform, comprimat lateral și acoperit cu solzi mici, aspri, care se întind și pe opercule. Gura mare, oblică este prevăzută cu dinți scurți și ascuțiți. Pe spate are două înotătoare dorsale (prima mică și cu raze osoase). Înotătoarea anala este lungă și cu două raze osoase. Înotătoarea caudală ușor bifurcată. Colorația spatelui este cenușiu-albăstruie sau cenușiu-verzuie; flancurile și abdomenul argintii; înotătoarele transparente și prezintă câte o pată neagră la baza fiecărei pectorale. Este unul din cei mai lacomi și mai de temut pești marini răpitori. Se hrănește cu alți pești, de obicei stavrizi, scrumbii albastre, hamsii, aterine etc. pe care îi urmărește în deplasările lor. Se hrănește și cu crustacee și cefalopode. Depune icre pelagice în iunie-august. Are o valoare economică și se pescuiește comercial și sportiv. Carnea este gustoasă.
Note
modificare
Bibliografie
modificare- Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
- George D. Vasiliu. Peștii apelor noastre. București : Edit. Științifică, 1959.
- Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române, București 1952, 804 p.
- L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicționar piscicol. Editura Ceres. București 1978.
- Th. Bușniță, I. Alexandrescu. Atlasul peștilor din apele R.S. România. București, 1971.
