Poppo de Grapfeld

nobil francon, conte de Saalgau
Poppo I
Conte de Grapfeld
Date personale
Născut790 d.Hr. Modificați la Wikidata
Decedat840 d.Hr. (50 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiHeimerich[*][1]
Hadaburg[*][1] Modificați la Wikidata
CopiiPoppo de Turingia
Henric de Franconia
Egino de Turingia Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte
Familie nobiliarăPopponen[*]

Poppo (I) de Grapfeld, de asemenea Grabfeld (d. 839/841), a fost un nobil franc probabil descendent al contelui Cancor din familia Robertinilor, conte de Rheingau, și prin urmare probabil cel mai vechi strămoș care apare în documente, din linia masculină a Babenbergilor franconieni. Această veche familie nobiliară este numită de istorici, de asemenea, Popponi (în germană Popponen). Babenbergii Popponi sau franconieni nu trebuie echivalați cu Babenbergii (austrieci).

La începutul secolului al IX-lea (menționat în documente din 819 până în 839) Poppo I de Grabfeld a fost conte (în germană Gaugraf) în Grabfeld, teritoriu situat astăzi în zona de graniță a statelor federale germane Bavaria și Turingia. În 819/839 Poppo este menționat cu titlul „conte în Saalgau”.

El a fost „principalul om al francilor” în 838839, atunci când, alături de alți nobili, incluzând conții Gebhard de Lahngau și Adalbert de Metz și arhiepiscopul Odgar de Mainz, s-a opus revolte lui Ludovic Germanul, acordând sprijin tatălui acestuia, împăratul Ludovic cel Pios.

Poppo a fost probabil tatăl (sau bunicul) ducilor Henric de Franconia, Poppo și Egino de Turingia. A murit în jurul anului 839/841.

Note modificare

  1. ^ a b The Peerage 

Bibliografie modificare

  • The Annals of Fulda. (Manchester Medieval series, Ninth-Century Histories, Volume II.) Timothy Reuter (trad.), Manchester, Manchester University Press, 1992.
  • Alfred Friese: Studien zur Herrschaftsgeschichte des fränkischen Adels. Der mainländisch-thüringische Raum vom 7.–11. Jahrhundert. Klett-Cotta, Stuttgart 1979, ISBN 3-12-913140-X (Geschichte und Gesellschaft – Bochumer historische Studien 18).
  • Ferdinand Geldner: Neue Beiträge zur Geschichte der „alten Babenberger“., Editura Meisenbach, Bamberg 1971, ISBN 3-87525-023-0 (Bamberger Studien zur fränkischen und deutschen Geschichte 1).
  • Wolfgang Metz: Babenberger und Rupertiner in Ostfranken. In: Jahrbuch für fränkische Landesforschung., vol. 18, 1958, ISSN 0446-39433, pp. 295–304.
  • Detlev Schwennicke: Europäische Stammtafeln. III, vol. 1, 1984, Tabelul 54.