Portal:Imperiul Bizantin/Articol selectat/3

În ţările române, trecerea timpului şi socoteala anilor erei bizantine s-a făcut până spre miezul veacului al XIX-lea cu ajutorul cifrelor chirilice. Ceas pictat cu cifre chirilice, încremenit pe ora morții lui Iisus Hristos. Pictură din interiorul bisericii de lemn din Petrindu, Sălaj, semnată de Dimitrie Ispas de la Gilău, 1835.

Era bizantină, întâlnită adesea sub forma de ani de la facerea/zidirea lumii sau ani de la Adam, a fost cronologia folosită oficial în Imperiul Bizantin și în bisericile ortodoxe. În Patriarhia Ecumenică a fost în uz din anul 692 până în 1728. În țările române, era bizantină a fost cu precădere folosită până spre mijlocul secolului al XVIII-lea, fiind înlocuită treptat, până spre mijlocul secolului al XIX-lea, cu era noastră, pe care o socotim de la nașterea Domnului.

Derivată din Septuaginta și din tradiția ebraică, era bizantină (în greacă: Etos Kosmou sau Apo Kataboles Kosmou, în latină: Annus Mundi sau Ab Origine Mundi) a fixat data creației la 5508 de ani înainte de întruparea lui Hristos și calcula anii de la facerea lumii. Data creației sau începutul erei bizantine a cunoscut câteva corecții până a fost fixată definitiv înainte de anul 692, era noastră. Primele încercări sunt cunoscute încă din jurul anului 412

citește mai mult...