Post-punk
Post-punk | |
Origini stilistice | Punk rock, experimental rock, krautrock,[1] art rock, dub, funk rock, disco, glam rock[2] |
---|---|
Origini culturale | Mij. anilor 1970, Regatul Unit, Statele Unite, Australia |
Instrumente tipice | Chitară, baterie, sintetizatoare, clape |
Forme derivate | Gothic rock, coldwave, alternative rock, industrial music, dark wave, dance-punk, post-punk revival, synthpop, shoegazing, post-rock, post-hardcore |
Scene regionale | |
Olanda - Germania - Franța | |
Alte subiecte | |
No wave - New wave - Formații | |
Modifică text ![]() |
Post-punk este un gen de muzică rock care a evoluat inițial din explozia punk rock de la sfârșitul anilor 1970. Genul este o formă mai experimentală a punk-ului.[3]
Stilul este ceva mai introvertit, complex și experimental decât el al muzicii punk. Curentul post-punk a deschis calea spre genul rock alternativ, printre altele prin faptul că a încorporat elemente din curentele krautrock (în special folosirea sintetizatoarelor și repetări extensive), muzica dub jamaicană (în special felul în care sună chitara bas), funk-ul american, experimentări de studio, și chiar inamicul numărul unu al muzicii punk, genul disco.
În anii 1980 curentul post-punk s-a integrat curentului indie, și a contribuit la începuturile unor noi curente precum gothic rock, rock industrial și rock alternativ.
Formații post-punkModificare
- The Psychedelic Furs
- Devo
- The Birthday Party
- The Fall
- Gang of Four
- Eyeless In Gaza
- Siouxsie & the Banshees
- The Sisters of Mercy
- Joy Division
- New Order
- Killing Joke
- Echo & the Bunnymen
- The Cure
- Bauhaus
Curentul a fost făcut cunoscut de către disc jockey-ul BBC John Peel și casele de discuri Rough Trade, Postcard Records, Factory Records, 4AD, Falling A Records, Industrial Records, Fast Product și Mute Records.
Curentul post-punk a prins mai întâi în Marea Britanie, dar au fost unele excepții: Pere Ubu, Suicide, Mission of Burma și Hüsker Dü în SUA, The Birthday Party and The Church în Australia, și U2, The Virgin Prunes în Irlanda.
Cam în jurul anului 1977, în America de Nord, curentul No Wave a fost legat de curentul post-punk. Formații precum Teenage Jesus and The Jerks, Glenn Branca, Mars, James Chance and the Contortions, DNA, Bush Tetras, Theoretical Girls, Swans și Sonic Youth.
Curentul No Wave a pus mare emfază pe latura scenică, poate chiar mai mult decât pe structura muzicală.
Termenul "post-punk" a fost folosit pentru prima oară în 1980 de către criticul muzical Greil Marcus într-un articol în revista Rolling Stone. Se referea la formațiile Gang of Four, The Raincoats și Essential Logic.
Vezi șiModificare
NoteModificare
- ^ Kootnikoff (2012), p.27
- ^ Rip It Up and Start Again by Simon Reynolds Postpunk 1978-1984 Penguin Books ISBN 0143036726 p.87,327 US edition
- ^ Erlewine, Stephen Thomas. „Post-Punk : Significant Albums, Artists and Songs, Most Viewed”. Allmusic. Accesat în .
BibliografieModificare
- Thompson, Dave (). Alternative Rock. Miller Freeman Books. ISBN 9780879306076.
- Marcus, Greil (). Ranters & Crowd Pleasers. Anchor Books. ISBN 9780385417211.
- Kootnikoff, David (). Bono: A Biography. ABC-CLIO. ISBN 0313355096.
- Hebdige, Dick (). Subculture: The Meaning of Style. London: Taylor & Francis. ISBN 978-0-415-03949-9.
- Heylin, Clinton (). Babylon's Burning: From Punk to Grunge. Viking, Penguin. ISBN 978-0-14-102431-8.
- McNeil, Legs; McCain, Gillian (). Please Kill Me: The Uncensored Oral History of Punk. London: Little, Brown Book Group. ISBN 978-0-349-10880-3.
- Reynolds, Simon (). Rip It Up and Start Again: Postpunk 1978–1984. London: Faber&Faber. ISBN 978-0-571-21570-6.
- Reynolds, Simon (). The Sex Revolts: Gender, Rebellion, and Rock 'n' Roll. Harvard University Press. ISBN 9067480273X Verificați valoarea
|isbn=
: length (ajutor). - D. Nicholls (). The Cambridge History of American Music. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-45429-8.
Legături externeModificare
- Post-punk at Allmusic
- Post-punk essay and sampler by Julian Cope
- Blog of music influences on Mark E. Smith of The Fall