Poveste de iarnă (film din 1992)

Acest articol se referă la filmul din 1992. Pentru alte sensuri, vedeți Poveste de iarnă (dezambiguizare).

Prezență online
Poveste de iarnă
Conte d'hiver
Titlu original	Conte d'hiver
Gen	film dramatic film de comedie
Regizor	Éric Rohmer
Scenarist	Éric Rohmer
Studio	Les Films du Losange Compagnie Éric Rohmer Canal+
Director de imagine	Luc Pagès
Montaj	Mary Stephen
Muzica	Sébastien Erms
Distribuție	Charlotte Véry Frédéric van den Driessche Michel Voletti Hervé Furic
Premiera	29 ianuarie 1992
Durata	114 minute film color
Țara	Franța
Locul acțiunii	Paris
Limba originală	franceză
Disponibil în română	subtitrat
Precedat de	Poveste de primăvară 1990
Urmat de	Poveste de vară 1996
Pagina IMDb
Modifică date / text

Poveste de iarnă (titlul original: în franceză Conte d'hiver) este un film francez de comedie dramatică, realizat în 1992 de regizorul Éric Rohmer. Filmul este a doua contribuție la tetralogia anotimpurilor a lui Rohmer, care constă în plus și din filmele Poveste de primăvară (1990), Poveste de vară (1996) și Poveste de toamnă (1998).

Personajul principal este o tânără mamă (Charlotte Véry), care stă între doi bărbați, dar așteaptă întoarcerea unui al treilea...

Alți protagoniști ai filmului sunt actorii Frédéric van den Driessche, Michel Voletti și Hervé Furic.^[1]

Filmul Poveste de iarnă a fost prezentat la Berlinala din 1992 și a primit premiul FIPRESCI.

Rezumat

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În vacanța petrecută în Bretania, Félicie se îndrăgostește de Charles. Dar, atunci când la sfârșitul vacanței îi dă adresa, Félicie face o greșeală spunând-o incorect, astfel cei doi nu se mai pot nicicum regăsi.

Cinci ani mai târziu, iarna: Félicie este coafeză într-o suburbie din Paris și este acum mama singură crescătoare a fiicei al cărei tată este Charles. Cele două locuiesc cu mama lui Félicie. Aceasta caută un nou partener cu care să-și întemeieze o familie, deși ea încă speră din tot sufletul să-l reîntâlnească pe Charles. Viața ei este fragmentată între șeful ei Maxence și bibliotecarul Loïc.

Lui Maxence i se oferă posibilitatea de a-și deschide propriul salon în Nevers și Félicie decide să meargă cu el. În Ajunul Crăciunului, își împachetează lucrurile pentru mutare, dar de îndată ce ajunge în Nevers, își dă seama că creșterea fiicei sale Elise și conducerea salonului de coafură sunt greu de împăcat. Ea mai realizează că nu îl „iubește nebunește” pe Maxence. La slujba de la biserică, are o revelație a inimii că trebuie să aștepte revenirea neprobabilă a lui Charles. Prin urmare, îl părăsește pe Maxence și se întoarce la Paris.

După întoarcerea ei, se întâlnește din nou cu Loïc, care are speranțe într-un viitor împreună cu ea. Félicie îl place ca pe un prieten, dar îl consideră prea intelectual. Cei doi participă la o reprezentație a piesei Poveste de iarnă a lui Shakespeare, intriga căreia îi amintește Féliciei de propria ei așteptare a lui Charles, întărindu-i și mai mult convingerea de a nu se avânta într-o relație strânsă de dragoste.

În ajunul Anului Nou, ea îl întâlnește brusc pe Charles într-un autobuz. La început, Félicie vrea să coboare pentru că Charles este cu o femeie, dar se dovedește că aceasta este doar o prietenă...