Premiul Guillaume Apollinaire

Premiul Guillaume Apollinaire este un premiu literar francez pentru poezie acordat pentru prima dată în 1941. A fost numit în onoarea scriitorului francez Guillaume Apollinaire. Este o recunoaștere anuală a originalității și modernității unei colecții de poezii.

Membrii juriului

Membrii juriului premiului Guillaume Apollinaire sunt aleși pe viață. De la ultima reînnoire (2011), membrii consiliului de administrație sunt:

Charles Dobzynski (1929–2014) – președinte
Jean-Pierre Siméon (1950–) – secretar general
Marc Alyn (1937–)
Marie-Claire Bancquart (1932–)
Linda Maria Baros (1981–)
Tahar Ben Jelloun (1944–)
Zéno Bianu (1950–)
Georges-Emmanuel Clancier (1914–)
Philippe Delaveau (1950–)
Guy Goffette (1947–)
Bernard Mazo (1939–2012)
Jean Portante (1950–)
Robert Sabatier (1923–2012)

Câștigătorii

Premiul a fost acordat de 9 ori unor poeți pentru întreaga lor operă: Paul Gilson, Pierre Seghers, Marcel Béalu, Vincent Monteiro, Luc Estang, Léopold Sédar Senghor, Jean-Claude Renard, Yves Martin, și Claude Roy.

Acesta a fost atribuit de 9 ori unor colecții publicate de Éditions Seghers, de 6 ori unor colecții publicate de Flammarion și de patru ori unor colecții publicate de către Gallimard.

Anii 1940

1941: Just Calveyrach pentru Guyane, Îles de Lérins
1942: Roger Rabiniaux pentru Les Faubourgs du ciel, Profils Litt. Fr.
1943: Yves Salgues pentru Le Chant de Nathanael, Profils Litt. Fr.
1944 - 1946 : nu s-a desemnat
1947: Hervé Bazin pentru Jour, Iles de Lérins
1948: Jean L'Anselme pentru Le Tambour de ville, LEC, éd. Contemporaines, și Rouben Melik pentru Passeur d'horizon, Îles de Lérins
1949: nu s-a desemnat

Anii 1950

1950: Paul Chaulot D'autres terres, Îles de Lérins
1951: Paul Gilson pentru întreaga operă
1952: Alain Bosquet pentru Langue morte, Le Sagittaire
1953: Jean Malrieu pentru Préface à l'amour, Cahiers du Sud și Armand Lanoux pentru Colporteur, Seghers
1954: André de Richaud pentru Le Droit d'asile, Seghers
1956: Robert Sabatier pentru Les Fêtes solaires, Albin Michel
1957: Jacques Baron pentru Les Quatre temps, Seghers
1957: Gilbert Trolliet pentru La Colline, Seghers|
1958: Jean Rousselot pentru L'Agrégation du temps, Seghers
1959: Luc Bérimont pentru L'Herbe à tonnerre, Seghers, și Pierre Seghers pentru întreaga operă

Anii 1960

1960: Marcel Béalu și Vincent Monteiro pentru întreaga operă
1961: Jean Breton pentru Chair et soleil, La Table Ronde
1962: Jeanne Kieffer pentru Cette Sauvage lumière, Gallimard
1963: Jean Bancal pentru Le Chemin des hommes, Silvaire
1964: Jean Desmeuzes pentru Ballade en Sol majeur, Millas-Martin
1965: Robert Lorho (pseudonim: Lionel Ray) pentru Légendaire, Seghers
1966: Catherine Tolstoï pentru Ce que savait la rose, Seghers
1967: Lorand Gaspar pentru Le Quatrième état de la matière, Flammarion
1968: Luc Estang pentru întreaga operă
1969: Albert Fabre pentru La Lumière est nommée, Seghers

Anii 1970

1970: Pierre Dalle Nogare pentru Corps imaginaire, Flammarion
1971: Gaston Bonheur pentru Chemin privé, Flammarion
1972: Serge Michenaud pentru Scorpion Orphée, éditions Guy Chambelland
1973: Marc Alyn pentru Infini au-delà, Flammarion
1974: Léopold Sédar Senghor pentru întreaga operă
1975: Charles Le Quintrec pentru Jeunesse de dieu, Albin Michel
1976: Bernard Noël pentru Treize cases du je, Flammarion
1977: Édouard Maunick pentru Ensoleillé vif, Le Cherche midi^⁠(fr)^[traduceți]
1978: Jean-Claude Renard pentru întreaga operă
1979: Jean Laugier pentru Rituel pour une ode, éditions Caractères

Anii 1980

1980: Vénus Khoury-Ghata pentru Les Ombres et leurs cris, Belfond
1981: Gaston Miron pentru L'Homme rapaillé, Maspéro
1982: Jean Orizet pentru Le Voyageur absent, Grasset
1983: Pierre Gabriel pentru La Seconde porte, Rougerie
1984: Pierrette Micheloud pentru Les Mots, la pierre, La Braconnière
1985: Jean-Vincent Verdonnet pentru Ce qui demeure, Rougerie
1986: Claude-Michel Cluny pentru Asymétries, La Différence
1987: Yves Broussard pentru Nourrir le feu, Sud-Poésie
1988: James Sacré pentru Une Fin d'après-midi à Marrakech, André Dimanche
1989: Philippe Delaveau pentru Eucharis, éditions Gallimard

Anii 1990

1990: Jacques Gaucheron pentru Entre mon ombre et la lumière, éditions Messidor
1991: Yves Martin pentru întreaga operă
1992: François de Cornière pentru Tout cela
1993: René Depestre pentru Anthologie personnelle, Actes Sud
1994: Jean-Pierre Siméon pentru Le Sentiment du monde, Cheyne
1995: Claude Roy pentru întreaga carieră
1996: Patrice Delbourg pentru L'Ampleur du désastre, Le Cherche midi
1997: Richard Rognet pentru Lutteur sans triomphe, L'Estocade
1998: Anise Koltz pentru Le Mur du son, Éditions phi, Luxembourg
1999: Claude Mourthé pentru Dit plus bas, Le Castor astral

Anii 2000

2000: Alain Jouffroy pentru C'est aujourd'hui toujours, Gallimard
2001: Alain Lance pentru Temps criblé, Obsidiane/Le Temps qu'il fait
2002: Claude Adelen pentru Soleil en mémoire, Dumerchez
2003: François Montmaneix pentru Les Rôles invisibles, Le Cherche midi
2004: Jacques Darras pentru Vous n'avez pas le vertige, Gallimard/L'Arbalète
2005: Bernard Chambaz pentru Été, Flammarion
2006: Jean-Baptiste Para pentru La Faim des ombres, Obsidiane
2007: Linda Maria Baros pentru La Maison en lames de rasoir, Cheyne
2008: Alain Borer pentru Icare & I don't, Éditions du Seuil
2009: Jacques Ancet pentru L'Identité obscure, Lettres Vives

Anii 2010

2010: Jean-Marie Barnaud pentru Fragments d'un corps incertain, Cheyne
2011: Jean-Claude Pirotte pentru Cette âme perdue, Le Castor astral and Autres Séjours, Le Temps qu'il fait
2012: Valérie Rouzeau pentru Vrouz, La Table ronde
2013: Frédéric Jacques Temple pentru Phares, balises & feux brefs, suivi de Périples, Bruno Doucey
2014: Askinia Mihaylova pentru Ciel à perdre, Gallimard
2015: Liliane Wouters pentru Derniers feux sur terre, Editions Le Taillis Pré, ainsi que l'ensemble de son œuvre

Legături externe

„Laureați”. Prix Guillaume Apollinaire (în franceză).
Premiul Guillaume Apollinaire în La Lettre du libraire
Premiul Guillaume Apollinaire Arhivat în 24 decembrie 2010, la Wayback Machine. pe Prix-litteraires.net