Premiul Saharov
Premiul Saharov | |
Ceremonia de premiere din 2009 din Parlamentul European. | |
Prezentat de | Parlamentul European |
---|---|
Data | |
Loc | Strasbourg |
Țara | Franța |
Premiu | 50.000 €[1] |
Prima decernare | 1988 |
Ultima decernare | 2021 |
Deținut actual de | Aleksei Navalnîi |
Site oficial | Website |
Modifică text |
Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, numit după fizicianul și disidentul Andrei Saharov, este un premiu înființat în decembrie 1988 de către Parlamentul European. Acesta este acordat în fiecare an persoanelor fizice sau organizațiilor care și-au dedicat viața apărării drepturilor omului și a libertății de gândire.[2] Selecția candidaților este întocmită de Comisia pentru Afaceri Externe și de Comisia de Dezvoltare din cadrul Parlamentului European, iar câștigătorul este anunțat în luna octombrie.[1] Din 2010, premiul este însoțit de suma de 50.000 €.[1]
Primul premiu a fost acordat în comun lui Nelson Mandela și lui Anatoli Marchenko. De asemenea, premiul a fost acordat de-a lungul timpului și diferitor organizații, prima dintre ele fiind Mamele din Plaza de Mayo din Argentina în 1992.
Câștigătorii Premiului Saharov
modificareAn | Câștigător | Țară de origine | Note | Surse |
---|---|---|---|---|
1988 | Nelson Mandela | Africa de Sud | Activist care a luptat împotriva politicilor de apartheid; odată cu alegerea sa în fruntea Congresului Național African, acesta a reprezentat rezistența persoanelor de culoare împotriva regimului de oprimare și a devenit primul președinte al Africii de Sud | [3] |
1988 | Anatoli Marchenko (postmortem) | URSS | Autor, disident și activist pentru drepturile omului | [3] |
1989 | Alexander Dubček | Cehoslovacia | Politician slovac care a devenit figura reprezentativă a mișcării de reformare din Cehoslovacia din 1968 | [3] |
1990 | Aung San Suu Kyi | Burma | Reprezentantă de seamă a partidului politic birmanez Liga Națională pentru Democrație, a fost trimisă în închisoare de către junta militară aflată la putere și a petrecut mai mult de 13 ani în arest la domiciliu | [4] |
1991 | Adem Demaçi | RSF Iugoslavia | Politician care a petrecut 32 de ani în închisoare, întemnițat pentru că a luptat pentru drepturile fundamentale ale albanezilor din Kosovo | [3] |
1992 | Mamele din Plaza de Mayo | Argentina | Grup de femei din Argentina care luptă pentru un sistem judecătoresc independent, schimbări politice și pace, ale căror copii au dispărut în Războiul murdar. | [4] |
1993 | Oslobođenje | Bosnia și Herzegovina | Ziar balcanic care a continuat să lupte pentru apărarea Bosniei-Herzegovina ca stat multi-etnic după ce sdiul său din Sarajevo a fost distrus | [4] |
1994 | Taslima Nasrin | Bangladesh | Fost medic, autoare feministă care și-a dedicat viața luptei pentru stoparea opresiunii femeilor și a fundamentalismului religios în Bangladesh | [4] |
1995 | Leyla Zana | Turcia | Prima femeie parlamentar de etnie kurdă, care a fost închisă 10 ani pentru că a vorbit în limba maternă în Parlamentul Turciei | [3] |
1996 | Wei Jingsheng | China | Disident chinez, susținător al democrației și drepturilor omului | [4] |
1997 | Salima Ghezali | Algeria | Jurnalistă și scriitoare algeriană, promotoare a libertății mediatice și a drepturilor femeilor | [4] |
1998 | Ibrahim Rugova | RF Iugoslavia | Politician albanez și primul președinte al Republicii Kosovo | [3] |
1999 | Xanana Gusmão | Timorul de Est | Primul președinte al Timorului de Est | [5] |
2000 | ¡Basta Ya! | Spania | Organizație care luptă împotriva terorismului | [6] |
2001 | Nurit Peled-Elhanan | Israel | Activist pentru pace | [3] |
2001 | Izzat Ghazzawi | Palestina | Scriitor și profesor | [3] |
2001 | Dom Zacarias Kamwenho | Angola | Arhiepiscop și activist din Angola | [3] |
2002 | Oswaldo Payá | Cuba | Activist cubanez care s-a opus regimului lui Fidel Castro | [7] |
2003 | Kofi Annan (și ONU) | — | Laureat al Premiului Nobel pentru Pace și ulterior al șaptelea Secretar General al Organizației Națiunilor Unite | [3] |
2004 | Asociația jurnaliștilor din Belarus | Belarus | Organizație nonguvernamentală care luptă pentru „a asigura libertatea de exprimare și drepturile de a primi și distribui informații și pentru promovarea standardelor profesionale ale jurnalismului” | [8] |
2005 | Doamnele în alb | Cuba | Mișcare de opoziție din Cuba formată din soții și alte rude de sex feminin ale disidenților închiși | [9] |
2005 | Reporteri fără frontiere | — | Organizație nonguvernamentală din Franța care luptă pentru libertatea presei | [9] |
2005 | Hauwa Ibrahim | Nigeria | Avocat pentru drepturile omului | [9] |
2006 | Alaksandar Milinkievič | Belarus | Politician ales de Forțele Democrate Unite din Belarus drept candidat comun al opoziției la alegerile prezidențiale din 2006 | [10] |
2007 | Salih Mahmoud Osman | Sudan | Avocat pentru drepturile omului | [4] |
2008 | Hu Jia | China | Activist și disident chinez | [11] |
2009 | Memorial | Rusia | Organizație rusă pentru drepturile omului | [12] |
2010 | Guillermo Fariñas | Cuba | Doctor, jurnalist și disident cubanez | [13] |
2011 | Asmaa Mahfouz, Ahmed al-Senussi, Razan Zaitouneh, Ali Farzat, Mohamed Bouazizi (postmortem) |
Egipt Libia Siria Siria Tunisia |
Cinci reprezentanți ai poporului arab, în recunoașterea și susținerea unității lor pentru libertate și drepturile omului | [14] |
2012 | Jafar Panahi Nasrin Sotoudeh |
Iran | Activiști iranieni, Sotoudeh este avocat, iar Panahi este regizor de film | [15][16] |
2013 | Malala Yousafzai | Pakistan | Activistă pentru drepturile femeilor și educație | [17] |
2014 | Denis Mukwege | Republica Democratică Congo | Ginecolog care a tratat victimele violului în grup | [18] |
2015 | Raif Badawi | Arabia Saudită | Scriitor și activist din Arabia Saudită și creatorul site-ului web Free Saudi Liberals | [19] |
2016 | Nadia Murad Basee | Irak | Activistă a drepturilor omului a poporului yazidi și fiind una dintre persoanele care au fost răpite de Statul Islamic | [20] |
Lamiya Aji Bashar | ||||
2017 | Opoziția Democratică din Venezuela | Venezuela | Membrii Adunării Naționale (Juan Requesens, Julio Borges și alții) și toți deținuții politici enumerați de Foro Penal Venezolano reprezentați de Leopoldo López, Antonio Ledezma, Daniel Ceballos, Yon Goicoechea, Lorent Saleh, Alfredo Ramos și Andrea González. Președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, a declarat că premiul a reafirmat „sprijinul ferm acordat de către UE Adunării Naționale ale Venezuelei alese în mod democratic” pentru a cere „tranziția pașnică spre democrație pe care poporul venezuelean o cere cu disperare”. Premiul a fost considerat ca recompensă a „curajului activiștilor și protestatarilor în fața represiunii guvernului lui Nicolas Maduro”..[21] .[22] | [21] |
2018 | Oleg Sentsov | Ucraina | Regizor de film, simbol al luptei pentru eliberarea prizonierilor politici deținuți în Russia și în lumea întreagă | [23] |
2021 | Aleksei Navalnîi | Rusia | Disident politic și activist anti-corupție | [24] |
2022 | Poporul ucrainean | Ucraina | Acordat ucrainenilor care „apără democrația, libertatea și domnia legii după invazia rusească | [25] |
2023 | Mahsa Amini | Iran | Moartea Mahsei Amini în circumstanțe suspecte a dus la proteste pe scară largă, adesea sub sloganul „Femeie, viață, libertate”. | [26] |
Mișcarea Femeie, Viață, Libertate |
Note
modificare- ^ a b c „Sakharov Prize for Freedom of Speech” (în engleză). Parlamentul European. Accesat în .
- ^ „1986: Sakharov comes in from the cold” (în engleză). BBC News. . Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j „20 years of the Sakharov Prize: Human rights and reconciliation” (în engleză). Parlamentul European. . Accesat în .
- ^ a b c d e f g „Sakharov Network calls for immediate release of Aung San Suu Kyi, Sakharov Prize laureate 1990” (în engleză). Reporteri fără frontiere. . Accesat în .
- ^ „Gusmão receives EU Sakharov prize” (în engleză). BBC News. . Accesat în .
- ^ „Basque group wins peace prize” (în engleză). BBC News. . Accesat în .
- ^ „Cuban dissident collects EU prize” (în engleză). BBC News. . Accesat în .
- ^ „Europeans Honor Belarusian Association of Journalists”. Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ a b c Gibbs, Stephen (). „Cuba 'bars women from prize trip'” (în engleză). BBC News. Accesat în .
- ^ „Belarussian takes EU rights award” (în engleză). BBC News. . Accesat în .[nefuncțională]
- ^ „China dissident wins rights prize” (în engleză). BBC News. . Accesat în .
- ^ „Russia rights group wins EU prize” (în engleză). BBC News. . Accesat în .[nefuncțională]
- ^ „Cuba dissident Farinas awarded Sakharov Prize by EU” (în engleză). BBC News. . Accesat în .
- ^ „Sakharov Prize for Freedom of Thought 2011” (în engleză). Parlamentul European. Accesat în .
- ^ Saeed Kamali Dehghan (). „Nasrin Sotoudeh and director Jafar Panahi share top human rights prize”. The Guardian (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Nasrin Sotoudeh and Jafar Panahi – winners of the 2012 Sakharov Prize” (PDF) (în engleză). Parlamentul European. Accesat în .
- ^ „copie arhivă”. CNN (în engleză). . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ „DR Congo doctor Denis Mukwege wins Sakharov prize”. BBC News. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ „Raif Badawi wins Sakharov human rights prize”. The Guardian. Brussels. Associated Press in. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ „Sakharov prize: Yazidi women win EU freedom prize”. BBC News. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ a b „Parliament awards Sakharov Prize 2017 to Democratic Opposition in Venezuela”. Parlamentul European. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ „Venezuela's opposition awarded Sakharov Prize for championing human rights”. The Independent. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ „Sakharov Prize 2018 goes to Oleg Sentsov”. Parlamentul European. Accesat în .
- ^ Alexei Navalny awarded the European Parliament’s 2021 Sakharov Prize, Parlamentul European, 20 octombrie 2021 (accesat în 20 octombrie 2021)
- ^ The Ukrainian people awarded the European Parliament’s 2022 Sakharov Prize | News | European Parliament (în engleză), www.europarl.europa.eu,
- ^ Jina Mahsa Amini and Iranian women protest movement win the 2023 Sakharov Prize | News | European Parliament (în engleză), www.europarl.europa.eu,
Legături externe
modificare