Eugen de Savoia
Eugen de Savoia-Carignano, sau Eugeniu de Savoia, cunoscut și ca Prințul Eugen (n. 18 octombrie 1663, Paris - d. 21 aprilie 1736, Viena), a fost unul din cei mai străluciți feldmareșali ai Sfântului Imperiu Roman. Lui i se datorează în bună măsură ridicarea Austriei ca mare putere în cadrul Sfântului Imperiu Roman, iar apoi poziția hegemonă a Țărilor Ereditare Austriece (ale Casei de Habsburg) în plan european.
OrigineaModificare
A fost fiul lui Eugen Mauriciu de Savoia-Carignano și al Olimpiei Mancini, nepoata cardinalului Jules Mazarin (Giulio Mazzarino). A crescut în anturajul regelui Ludovic al XIV-lea, însă fiind mic de statură cariera militară i-a fost blocată în Franța, drept pentru care a emigrat la Viena, unde a intrat în serviciul Casei de Habsburg și a devenit ofițer al Sfântului Imperiu Roman.
Cariera militarăModificare
Prin victoriile împotriva turcilor de la Petrovaradin, Zenta și Belgrad a securizat Ungaria față de turci.
Activitatea culturalăModificare
Prințul Eugen a fost un mare colecționar de artă și un iubitor de frumos. La Viena a construit Palatul Belvedere ca reședință a sa. La Timișoara, casa care îi poartă numele, de pe strada Eugeniu de Savoya nr. 24, a fost construită în 1817 pe locul unde se afla Poarta Forforosa pe care prințul intrase pe 18 octombrie 1716, după cucerirea cetății otomane Timișoara. Pe lângă Palatul Belvedere prințul a mai construit și Palatul de iarnă, care se află chiar în centrul Vienei, palat care după moartea prințului a rămas moștenire nepoatei lui, Anna Victoria de Savoia, iar aceasta la rândul ei l-a vândut Mariei Tereza.
NoteModificare
- ^ a b „Eugen de Savoia”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Savoyen, Eugen Prinz von (BLKÖ)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b VIe / Evghenii, prinț Savoiski i Karinianski[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Eugene of Savoy, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Eugenio di Savoia-Soissons, RKDartists, accesat în
- ^ Prinz Eugen von Savoyen, RKDartists, accesat în
- ^ a b The Peerage
BibliografieModificare
- Max Braubach: Prinz Eugen von Savoyen, 5 vol., Wien 1965,
- Wolfgang Oppenheimer: Prinz Eugen von Savoyen. Feldherr-Staatsmann-Mäzen, München 1996.
