Prințul George al Serbiei
Prințul George al Serbiei | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 27 august 1887 Cetinje, comuna Cetinje, Muntenegru[1] |
Decedat | 17 octombrie 1972 (85 de ani) Belgrad, RS Serbia, RSF Iugoslavia[2] |
Înmormântat | Biserica Sfântul Gheorghe din Oplenac |
Părinți | Petru I al Serbiei Zorka, prințesă a Serbiei |
Frați și surori | Alexandru I al Iugoslaviei Prințesa Elena a Serbiei Milena Кarađorđević[*] |
Căsătorit cu | Radmila Karađorđević[*] Radmila Karađorđević[*] (din ) |
Cetățenie | Serbia |
Religie | Biserica Ortodoxă Sârbă |
Ocupație | ofițer |
Limbi vorbite | limba sârbă[3] |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | prinț prinț () Crown Prince of Serbia[*] |
Familie nobiliară | dinastia Karađorđević |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Prințul George al Serbiei, sau George Karađorđević (n. 27 august 1887, Cetinje, Muntenegru – d. 17 octombrie 1972, Belgrad, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia), a fost fiul cel mare al regelui Petru I al Serbiei și al soției acestuia, Prințesa Zorka a Muntenegrului. El a fost fratele mai mare al regelui Alexandru I al Iugoslaviei.
În 1909, prințul George și-a ucis servitorul și, în urma unei campanii negative în presă, a fost obligat să renunțe la pretenția sa la tron. Ulterior a slujit cu distincție în armată, a fost grav rănit în timpul primului război mondial și, prin urmare, a devenit popular în țară, ceea ce a stârnit alarma fratelui său mai mic. În 1925, Alexandru l-a arestat, l-a declarat nebun și l-a fost închis într-un azil. A rămas închis acolo timp de aproape două decenii, până când a fost eliberat de forța ocupantă germană în timpul celui de-al doilea război mondial. După încheierea războiului, el a fost singurul membru al familiei regale care nu a fost trimis în exil și nu a fost declarat dușman al statului.
Note
modificare- ^ „Prințul George al Serbiei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Prințul George al Serbiei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în