Profira Sadoveanu

poetă și scriitoare română, fiica lui Mihail Sadoveanu
Profira Sadoveanu
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Fălticeni, Suceava, România Modificați la Wikidata
Decedată (97 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiMihail Sadoveanu Sălăgean Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
scriitoare
scriitoare de literatură pentru copii[*]
traducătoare
poetă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Profira Sadoveanu (n. , Fălticeni, Suceava, România – d. , București, România) a fost o prozatoare și poetă română, fiica scriitorului Mihail Sadoveanu[2] și a Ecaterinei Bâlu.

Biografie

modificare

Profira Sadoveanu s-a născut la data de 20 mai 1906, în Fălticeni. Ea este fiica lui Mihail Sadoveanu și a Ecaterinei Bâlu.[3]

A urmat cursurile liceale la Colegiul Național „Nicolae Gane” din Fălticeni și, după un an de studiu în particular, la Liceul „Oltea Doamna” din Iași (azi Colegiul Național „Mihai Eminescu”), obține bacalaureatul în 1925. „Profirița”, așa cum era alintată de familie, a studiat Filosofia la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1925 – 1929), fără însă a-și susține licența. Intenționează să studieze arta dramatică la Paris, dar nu obține consimțământul tatălui. După frecventarea facultății lucrează mult cu tatăl său, ea fiindu-i secretar literar, editor, arhivar, bibliotecar, corector și traducător.

Debutează publicistic în „Universul literar și artistic” cu reportajul Trei zile de congres la Bratislava, folosind pseudonimul Valer Donea, și editorial cu romanul Mormolocul în anul 1933. Colaborează cu presa și publică în Viața românească, Adevărul, Dimineața, Însemnări ieșene, Iașul literar, Tânărul scriitor, Gazeta literară, România literară, Luceafărul.[4] A mai publicat un volum de interviuri (Domniile lor domnii și doamnele, 1937/Stele și luceferi, 1969), memorialistică, cărți de evocare a tatălui său (Viața lui Mihail Sadoveanu, 1957; Ostrovul zimbrului, 1966; În umbra stejarului, 1955 ș.a.), poeme în proză (Ploi și ninsori, 1940), poezie (Somnul Pietrei, 1971), cărți de versuri pentru copii (Balaurul alb, 1955; Ochelarii bunicii, 1969, Flori de piatră, 1980) sau traduceri (Anton Pavlovici Cehov, Honoré de Balzac etc.).

Profira Sadoveanu a murit la vârsta de 97 de ani, pe 3 octombrie 2003, într-o locuință sărăcăcioasă, situată la parterul unui bloc din Berceni, pe str. Huedin nr. 4, unde locuia de cinci ani cu cumnatul său, ing. Paul Știubei, soțul Theodorei Sadoveanu. Este înmormântată la Cimitirul Străulești 2 din București.

  • Mormolocul (1933)
  • Naufragiații din Auckland (1937)
  • Domniile lor domnii și doamnele (1937) .
  • O zi cu Sadoveanu (1955)
  • Balaurul alb (1955)
  • Viața lui Sadoveanu. Copilăria și adolescența (1957)
  • Vânătoare domnească (1963)
  • Ostrovul zimbrului. Copilăria și adolescența lui Mihail Sadoveanu (1966)
  • Stele și luceferi (1969)
  • Planeta părăsită (1970)
  • Ochelarii bunicii (1970)
  • Somnul pietrei, versuri (1971)
  • Cântece lui Ștefan Voda (1974)
  • Ploi și ninsori (1975)
  • Foc de artificii (1985)
  • Destăinuiri (1989)

Traduceri:

A tradus, uneori în colaborare cu Valeria Sadoveanu, cumnata ei, din opera lui A.P. Cehov, A.N. Ostrovski, K.D. Ușinski, H. de Balzac.[4]

Welty, Endora. Bătălii pierdute: roman. În românește de Profira Sadoveanu. București: [s.n.], 1976;

France, Anatole. Crinul roșu. În românește de Profira Sadoveanu. București: Editura pentru Literatură Universală, 1967;

Filmografie

modificare

Scenaristă

modificare
  1. ^ a b Profira Sadoveanu, Autoritatea BnF 
  2. ^ Popa, Marian (). Dicționar de literatură română contemporană. Albatros. p. 539. 
  3. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 394. 
  4. ^ a b Marcu, George; Ilinca, Rodica (). Enciclopedia personalităţilor feminine din România. Meronia. p. 264. 

Bibliografie

modificare