Protocolul de la Almatî
Protocoalele de la Almatî reprezintă declarațiile și principiile de fondare ale Comunității Statelor Independente (CSI).

Liderii Rusiei, Ucrainei și Belarusului au convenit prin Acordurile de la Belaveja din 8 decembrie 1991, desființarea Uniunii Sovietice și fondarea CSI. Pe 21 decembrie 1991, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Republica Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan au încheiat Protocoalele de la Alma-Ata, alăturându-se CSI.[1]
Protocolul a permis Federației Ruse (RSFSR) să-și asume statutul de membru ONU al Uniunii Sovietice, inclusiv sediul său permanent în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite.[necesită citare]
Oficialii care au participat la semnarea Protocolului de la Almatî | ||
---|---|---|
Persoana | Funcția | |
![]() |
Președintele Republicii Azerbaidjan | |
![]() |
Președintele Republicii Armenia | |
![]() |
Președintele Republicii Belarus | |
![]() |
Președintele Republicii Kazahstan | |
![]() |
Președintele Republicii Kârgâzstan | |
![]() |
Președintele Republicii Moldova | |
![]() |
Președinte al Rusiei (Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă) | |
![]() |
Președintele Republicii Tadjikistan | |
![]() |
Președintele Republicii Turkmenistan | |
![]() |
Președintele Republicii Uzbekistan | |
![]() |
Președintele Ucrainei |
Acordul asupra forțelor strategice
modificareÎncheiat între cei 11 membri ai Comunității Statelor Independente la 30 decembrie 1991.
Acord privind forțele armate și trupele de frontieră
modificareÎncheiat între membrii Comunității Statelor Independente la 30 decembrie 1991.
Referințe
modificare- ^ „THE ALMA-ATA DECLARATION”. Federal Research Division / Country Studies / Area Handbook Series / Belarus / Appendix C. Library of Congress.
Legături externe
modificare- Protocoalele de la Almatî (în rusă). Arhiva lui Egor Gaidar
- Protocoalele de la Almatî (în rusă)
- English translation