Punguța cu doi bani

poveste de Ion Creangă
„Punguța cu doi bani”

Timbru poștal „Punguța cu doi bani”
AutorIon Creangă
Țara primei apariții România
Limbăromână
Genpoveste
Data publicării1876

„Punguța cu doi bani” este o poveste scrisă de Ion Creangă, a cărei ediție originală a fost publicată pentru prima oară în „Convorbiri literare” nr. 10 din 1 ianuarie 1876. Povestea arată în mod simbolic cum se ajunge de la o casă săracă la o casă îmbelșugată.[1]

Punguța cu doi bani este o variantă a mitologiei populare, deja atestată în antichitate, legată de galiformele domestice - găina și cocoșul - ca simboluri, dacă sunt bine îngrijite, ale „bunei gospodăriri dătătoare de avuție”.[2]

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
 
Mozaic roman evocând simbolul cocoșului aducător de belșug
„Cucoșul atunci se așază pe țol, scutură puternic din aripi și îndată se umple ograda și livada moșneagului, pe lângă paseri, și de cirezi de vite; iară pe țol toarnă o movilă de galbeni, care strălucea la soare de-ți lua ochii!”

Era odată o babă și un moșneag. Baba avea o găină ce se oua de două ori pe zi, iar moșneagul, un cocoș. Într-o zi, moșneagul îi cere babei, de poftă, niște ouă. Baba îi spune să-și pună pofta în cui, iar dacă vrea ouă, să-și bată cocoșul, precum a făcut ea cu găina. Moșneagul face întocmai, fără rezultat însă. Cocoșul urmează să fugă de acasă.

Pe drum găsește o punguță cu doi bani, dar când se îndrepta bucuros spre casa moșneagului se întâlnește cu un boier care îi ia punguța. Cocoșul pornește pe urma lui și strigă: “Cucurigu! boieri mari, Dați punguța cu doi bani!”. Supărat, boierul îl aruncă într-o fântână, dar cocoșul scapă înghițind toată apa și începe din nou a strigă după boier.

Nervos, acesta îl închide într-un cuptor încins, dar cocoșul se salvează din nou, revărsând toată apa pe care o înghițise. Apoi, îl aruncă în cireadă, dar cocoșul o înghite pe toată. În cele din urmă este aruncat în cămara cu bani, iar cocoșul golește toate lăzile. Văzând că nu mai scapă de el, boierul îi dă înapoi punguța cu doi bani. Dar la plecare, toate păsările din curte îl urmează pe cocoș.

Așa cocoșul ajunge înapoi acasă la moșneag. Acesta îl surprinde pe stăpân cu mărimea sa, și începe să umple curtea de păsări, de boi și vaci și de galbenii din burta sa. Văzând asta, de ciudă, baba își bate și ea găina, dar aceasta îi aduce doar o mărgea. Supărată, baba o omoară în bătaie și rămâne săracă lipită pământului.

Moșneagul milos, devenit bogat, o face găinăreasă.

  1. ^ Bolos, Natalia Manuela (). Tradiția. Accepții ale conceptului de tradiție în opera lui Ion Creangă. Facultatea de Litere, Universitatea Oradea. p. 75. 
  2. ^ Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Polirom 2016, trad. Micaela Slăvescu, Laurențiu Zoicaș, ISBN: 978-973-46-1286-4.

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
 
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Punguţa cu doi bani