Puntea Suspinelor
Puntea Suspinelor
Puntea Suspinelor
Nume oficialPonte dei Sospiri
Denumit dupăsigh[*][[sigh (deep prolonged audible inhale and exhale of breath)|​]]  Modificați la Wikidata
Traverseazărio de la Canonica
LocațieVeneția
Tippod pedestru în arc
Lungime11 m
Construcție
ArhitectAntonio Contin[*][[Antonio Contin (Swiss sculptor and architect)|​]][1]  Modificați la Wikidata
ConstructorAntonio Contin
Materialpiatră  Modificați la Wikidata
Lansarea proiectului  Modificați la Wikidata
Data deschideriisecolul al XVII-lea
Utilizare
Prezență online

Puntea Suspinelor (în italiană Ponte dei Sospiri) a fost construită în 1600 pentru a uni camerele de interogare din Palatul Dogilor cu închisoarea, palatul fiind despărțit de aceasta doar printr-un canal (rio de la Canonica).

Podul a fost, de fapt, botezat de poetul englez Lord Byron într-unul dintre poemele sale din secolul al XIX-lea:

„Am stat în Veneția pe Puntea Suspinelor,
Palat, de-o parte și temniță de alta”

Descriere și istoric

modificare

Puntea Suspinelor este construită din piatră de Istria, în stil baroc, și a fost realizată la începutul secolului al XVII-lea (în anii 1600-1603) de către arhitectul Antonio Contin, fiul lui Bernardino Contin, la ordinul dogelui Marino Grimani, a cărui stemă este sculptată pe structura podului.

Acest pod faimos al Veneției, situat la mică distanță de Piața San Marco, traversează rio di Palazzo legând printr-un pasaj dublu Palatul Dogilor de Prigioni Nuove, prima clădire din lume construită special pentru a fi folosită ca închisoare. În timpul Serenissimei, podul a fost folosit ca pasaj de trecere al deținuților din închisoare către birourile anchetatorilor de stat unde urmau a fi judecați.[2]

Cunoscut în întreaga lume, el este fotografiat de turiștii de pretutindeni din doar două locuri de unde este observabil (în afară de cei din gondole), adică de pe ponte della Canonica și de pe ponte della Paglia. Potrivit legendei, numele său se referă la suspinele condamnaților la moarte care mergeau pe ultimul drum de la Palatul Dogilor către locul în care erau executați. Astfel, ei puteau să vadă pe Puntea Suspinelor pentru ultima oară lumina soarelui, priveliștea mirifică a lagunei și insula San Giorgio Maggiore. Cu toate acestea, legenda pare total lipsită de temei, deoarece din interiorul pasajului se vede foarte puțin în exterior. Termenul sospiri indică ultimele respirații ale condamnatului către lumea liberă, pentru că o dată condamnat în Republica Dogilor nu te mai puteai întoarce înapoi.[3]

Alte punți ale suspinelor în lume

modificare

Există și alte structuri denumite Puntea Suspinelor atât la Cambridge, cât și la Oxford, în Anglia. Prima aparține colegiului universitar St. John's, iar a doua, care amintește în mod curios mai semnificativ de Podul Rialto, aparține colegiului Hertford. Mai mult decât atât, în districtul Barranco din Lima (capitala statului Peru) se poate admira un "puente de los Suspiros", punct emblematic al acestui cartier și unul dintre cele mai romantice locuri din oraș.

Chiar și în New York se află o copie sau, mai degrabă, o "replică modernizată", care servește ca legătură între două clădiri ale complexului Metropolitan Life Insurance Company Tower, un zgârie-nori inspirat de campanila San Marco.[4]

  1. ^ https://kids.britannica.com/students/article/Antonio-Contino/320247  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Venezia, p. 209
  3. ^ Venezia, p. 209
  4. ^ Venezia, p. 210

Bibliografie

modificare
  • Venezia, Touring Club Italiano, Milano 2002.

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Puntea Suspinelor