Rin

fluviu din Europa
(Redirecționat de la Râul Rin)
Fluviul Rin

Zona de cataracte ale Rinului de lângă Schaffhausen, Elveția
Date geografice
Bazin hidrograficbazinul Rinului[*]  Modificați la Wikidata
Zonă de izvorâreRinul anterior lângă Oberalppass, Masivul Gotthard (Elveția),
Rinul posterior lângă Rheinwaldhorn (Elveția)
Cotă la izvor2.344 m.d.m.
EmisarMarea Nordului
Cotă la vărsare0 Câmpia germană de Nord m.d.m.
Punct de vărsareHoeck (Olanda)
Diferență de altitudine2.344 m
Date hidrologice
Bazin de recepție198.735 km²
Lungimea cursului de apă1.232,7[1] km
Debit mediu2.900 m³/s
Debit maxim înregistrat12.000 m³/s
Debit minim înregistrat600 m³/s
Date generale
Țări traversateElveția
Austria
Liechtenstein
Germania
Franța
Țările de Jos  Modificați la Wikidata
AfluențiThur, Töss, Glatt, Aare, Reuss, Lorze, Kleine Emme, Schächen, Limmat, Reppisch, Sihl, Saane, Surb, Zulg, Rotache, Birs, Birsig, Ill, Moder, Sauer, Lauter (Wieslauter), Queich, Speyerbach, Rehbach, Isenach, Eckbach, Eisbach, Pfrimm, Selz, Nahe, Mosel, Nette, Brohlbach, Ahr, Erft, Albula (Hinterrhein), Plessur, Landquart, Ill, Dornbirner Ach, Bregenzer Ache, Argen, Schussen, Radolfzeller Aach, parțial: Donau (Dunărea), Wutach, Alb, Murg, Wehra, Dürrenbach, Wiese, Elz, Kinzig, Rench, Murg, Federbach, Alb, Pfinz, Kraichbach, Leimbach, Neckar, Weschnitz, Modau, Main, Wisper, Lahn, Saynbach, Wied, Sieg, Strunde, Wupper, Düssel, Angerbach, Dickelsbach, Ruhr, Emscher, Lippe
Principalele localități traversateBasel, Strasbourg, Karlsruhe, Mannheim, Ludwigshafen, Wiesbaden, Mainz, Koblenz, Bonn, Köln, Leverkusen, Düsseldorf, Neuss, Krefeld, Duisburg, Nijmegen, Arnhem, Rotterdam, Konstanz, Schaffhausen, Speyer, Worms, Bingen, Neuwied, Andernach, Bad Honnef, Königswinter, Bornheim, Niederkassel, Wesseling, Dormagen, Lampertheim, Monheim, Wesel, Xanten, Emmerich am Rhein
PorturiRheinhäfen beider Basel, Strasbourg, Kehl, Karlsruhe, Wörth am Rhein, Germersheim, Speyer, Ludwigshafen, Mannheim, Worms, Gernsheim, Mainz, Lahnstein, Koblenz, Andernach, Godorf / Wesseling, Köln-Niehl, Leverkusen, Dormagen, Neuss, Düsseldorf, Krefeld, Duisburg-Ruhrort, Orsoy, Walsum, Rheinberg, Wesel, Emmerich am Rhein, Nijmegen, Dordrecht, Rotterdam
PoduriKonstanz, Stein am Rhein, Hemishofen, Gailingen am Hochrhein, Schaffhausen, Neuhausen am Rheinfall, Rheinau, Rüdlingen, Eglisau, Hohentengen - Kaiserstuhl, Mellikon - Reckingen, Küssaberg - Zurzach, Koblenz - Waldshut, Waldshut, Laufenburg, Bad Säckingen, Rheinfelden, Basel, Kehl, Wörth am Rhein, Germersheim, Speyer, Mannheim / Ludwigshafen, Worms, Mainz / Wiesbaden, Rüdesheim / Bingen, Koblenz, Urmitz, Neuwied, Remagen, Niederrhein, Bonn, Köln, Leverkusen/ Köln, Düsseldorf, Krefeld/Duisburg, Duisburg, Wesel, Rees, Emmerich
Harta cursului fluviului Rin

Rinul (în latină Rhenus, retoromană Rein, germană Rhein, franceză le Rhin, neerlandeză Rijn) este un fluviu în Europa. Rinul este una dintre căile fluviale cele mai circulate din Europa. De la izvoare până la vărsare are o lungime de 1.232,7 km, din care 883 km sunt navigabili. Bazinul hidrografic al Rinului însumează 198.735 km², cursul inferior (aproape de deltă) având un debit mediu de 2.330 m³/s, apropiat de debitul de apă al Nilului. În timpul inundației din 1926, în localitatea Emmerich am Rhein din landul german Nordrhein-Westfalen a fost măsurat un debit maxim de 12.000 m³/s. Debitul minim de 600 m³/s a fost măsurat în anul 1947. Fluviile Rin, Main și Dunăre formează un culoar de trecere fluvial între Marea Neagră și Marea Nordului.

Numele Rinului are o proveniență veche antică asemănătoare Ronului și denumirii antice de Rhaina a fluviului Volga. Numele provine probabil din limba indoeuropeană comună, verbul re sau ri însemnând „a curge”. Din acest radical provine verbul german rinnen; de asemenea, în greaca veche rhëin înseamnă tot „a curge”, iar în spaniolă rio înseamnă „râu”. Denumirea celtică a Rinului era Rhenos, iar cea latină Rhenus. Până și în zilele de azi Rinul mai este numit în germană și Vater Rhein („tatăl Rin”), care are o conotație mitologică.

Numele fluviului este de origine celtică rēnos „râu”, „fluviu”, cu semnificația originară „care curge”, „val”, „undă”.[2] Cuvântul celtic este continuat de vechiul irlandez rían „ocean”, „mare”, dar și „Rin”.[2]Numele latin al fluviului, Rhēnus, este o latinizare a cuvântului celtic amintit, cu un „h” intercalat, neetimologic, și o desinență -us latină.

Numele Rinului este Rhein în germană (Rhīn în germana veche), Rijn în neerlandeză, Rain în retoromană.

Cuvântul provine din indo-europeanul * h3reiH-. Acest etimon este comun limbii latine în rivus, „râușor”, „mic curs de apă”[3] (cuvânt moștenit de spaniolă: rio „râu”, de portugheză: rio „râu” și de română: râu), sanscritei, în rétah „val”, „undă”, slavei vechi în rĕka „fluviu”[2], moștenit de rusă: река (pronunțat: [reká]), „fluviu”, „râu”.[4]

Din studiul petrografic al straturilor de roci din valea Rinului s-a estimat o vechime de 12 milioane de ani, ce ar corespunde perioadei miocene.
Izvorul inițial al Rinului se presupune că ar fi fost regiunea masivului muntos Kaiserstuhl din Germania, albia fluviului ar fi avut odinioară o altă așezare, neatingând regiunea Oppenheim și Mainz.

Cursul Rinului

modificare
 
Kilometrul 555 pe cursul Rinului, la poalele stâncii Loreley de lângă orășelul St. Goarshausen. Era, în trecut, o zonă periculoasă pentru navigație.
  • Marcarea kilometrică a Rinului începe de la podul din Konstanz (orașul german și elvețian konstanz), terminându-se la vărsare la kilometrul 1032,8 în localitatea Hoek van Holland. Tablele kilometrice de pe maluri sunt intercalate de table cu o cruce neagră ce marchează fiecare 500 de m. Prima măsurătoare completă a cursului Rinului a fost încheiată la data de 1 aprilie 1939; ea a preluat datele unor măsurători anterioare.

Subîmpărțirea cursului Rinului

modificare

Regiunea izvoarelor

modificare

În prezent sunt cunoscute în total 13 izvoare ale Rinului. Se pot aminti: Reno di Lei, Averser și Jufer Rhein, Rein Anteriur, Rein da Tuma, Rein da Curnera, Rein da Cristalina, Maighelser Rhein (Rein da Maighels), Medelser Rhein, Nalpser Rhein (Rein da Nalps) și Valser Rhein. De fapt Rinul propriu-zis ia naștere prin confluența râurilor Rinul Anterior, care izvorăște lângă trecătoarea Oberalppass (Surselva), și Rinul Posterior, care izvorăște din muntele Rheinwaldhorn. Ambele aceste izvoare se află în vestul cantonului Graubünden din Elveția centrală alpină.

Regiunea alpină

modificare

După unirea Rinului Anterior cu Rinul Posterior în apropierea orașului Reichenau, Rinul, numit acum "Rinul alpin", curge spre nord, vărsându-se în lacul Bodensee (lacul Constanța), această regiune fiind numită și "deltă", ea fiind o rezervație naturală de protecție a păsărilor. Urmează zona "Rinul de lac", ea fiind împărțită în lacul superior și lacul inferior care se întinde până la Konstanz.

De la cursul superior la cursul inferior

modificare

De la ieșire din Bodensee, din localitatea Stein am Rhein și până la Basel, Rinul este numit Hochrhein (Rinul de sus). De la Basel la vale până la Bingen el este numit "Rinul Superior". Între Bingen și Bonn el este numit Rinul Mijlociu, iar de la Bonn avale până la delta de la Marea Nordului el este denumit Rinul Inferior.

Delta Rinului

modificare

Delta Rinului se află în Olanda, lângă granița cu Germania. Aici se varsă cele două brațe ale Rinului bifurcat la Rotterdam în Marea Nordului, și anume la Hoek van Holland.

Afluenții Rinului

modificare
Lungime în km Afluent
pe malul stâng
Localitate Afluent
pe malul drept
Lungime în km
Rhein (Rinul) 1230
82 Waal Lek 62
Dinslaken Emscher 84
Wesel Lippe 228
Duisburg Ruhr 217
103 Erft Neuss
Düsseldorf Düssel
Leverkusen Wupper 114
Niederkassel Sieg 153
83 Ahr Sinzig
Irlich Wied 140
545 Mosel Koblenz
Lahnstein Lahn 242
Lorch Wisper 30
Mainz-Kostheim Main 524
Stockstadt Modau 44
Biblis Weschnitz 60
Mannheim Neckar 367
295 Aare Koblenz (CH)
Bodensee
76 Vorderrhein Reichenau Hinterrhein 64
  1. ^ de Länge des Rheins (Update 2015), Internationale Kommission für die Hydrologie des Rheingebietes (KHR), 9. Januar 2015, 9 ianuarie 2015
  2. ^ a b c Xavier Delamarre, Dictionnaire de la langue gauloise, Éditions Errance (2003), p. 256.
  3. ^ G. Guțu, Dicționar latin-român (1983)
  4. ^ Dicționar rus-romîn (1964)

Bibliografie

modificare
  • G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983
  • Academia Republicii Populare Romîne, Institutul de lingvistică, Dicționar rus-romîn, redactor responsabil Gh. Bolocan, Editura Științifică, București, 1964.

Legături externe

modificare
 
Wikţionar
Caută „Rhein” în Wikționar, dicționarul liber.
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Rhein
 
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Rhein.

Vezi și

modificare