Râul Sajur

Râul Sajur
Date geografice
Emisar	Eufrat
Date hidrologice
Lungimea cursului de apă	108 km
Date generale
Țări traversate	Turcia Siria

Râul Sajur (în arabă نهر الساجور [næhr æs sæːˈd͡ʒuːr], în turcă Sayur Çayı) este un râu lung de 108 kilometri (67 mi), originar din Turcia și care se varsă în Eufrat în Siria. Este cel mai mic dintre cele trei râuri care unesc Eufrat din Siria și singurul care se alătură Eufratului pe malul drept. Locuirea în bazinul Sājūr a început în perioada paleoliticul inferior și continuă până astăzi.

Curs

Râul Sājūr este lung de 108 kilometri (67 mi), din care 60 kilometri (37 mi) în Turcia și 48 kilometri (30 mi) în Siria. Este alimentat de două pâraie care se unesc la sud de Gaziantep. De acolo, Sājūr curge spre sud-est până când trece frontiera Siria-Turcia. Râul continuă apoi într-o direcție aproximativ estică până când se unește cu Eufratul pe malul său drept în zona inundată de lacul de acumulare barajul Tishrin. În Siria, râul taie o vale în Câmpia Manbij care se află între 20 și 100 metri (66 și 328 ft) sub nivelul câmpiei și până la 500 metri (1.600 ft) lățime. Media debiteloreț este de 4,1 metru cubi (140 cu ft) pe secundă. Debitul maxim, care are loc în lunile februarie și martie, este de 7 metru cubi (250 cu ft) pe secundă, în timp ce debitul minim, înregistrat pentru iunie-octombrie, este de 1,4 metru cubi (49 cu ft) pe secundă. Debitul mediu anual este de 0,14 kilometru cubi (0,03 cu mi). Atât din punct de vedere al lungimii, cât și al deversării, Sājūr este cel mai mic dintre cele trei râuri care se alătură Eufratului pe teritoriul sirian – celelalte două fiind Balikh și Khabur. Sājūr este, de asemenea, singurul râu din Siria care intră în Eufrat pe malul său drept; atât Balikh, cât și Khabur se varsă în Eufrat pe malul stâng.

Istoric

Ocuparea bazinului râului Sājūr a început încă din perioada paleoliticului inferior, după cum reiese din artefactele de piatră acheuleene. Au fost găsite și artefacte din paleoliticul mijlociu.

Referințe

• Besançon, J.; Sanlaville, P. (1981), „Aperçu géomorpholoqique sur la vallée de l' Euphrate syrien”, Paléorient (în franceză), 7 (2): 5–18, doi:10.3406/paleo.1981.4295 
• Besançon, Jacques; Sanlaville, Paul (1985), „Le milieu géographique”, În Sanlaville, Paul, Holocene settlement in north Syria: résultats de deux prospections archéologiques effectuées dans la région du nahr Sajour et sur le haut Euphrate syrien, BAR International Series (în franceză), 328, Oxford: B.A.R., pp. 7–40, ISBN 0-86054-307-2 
• Besançon, Jacques; Sanlaville, Paul (1985), „Le milieu géographique”, În Sanlaville, Paul, Holocene settlement in north Syria: résultats de deux prospections archéologiques effectuées dans la région du nahr Sajour et sur le haut Euphrate syrien, BAR International Series (în franceză), 328, Oxford: B.A.R., pp. 7–40, ISBN 0-86054-307-2 
• Daoudy, Marwa (2005), Le partage des eaux entre la Syrie, l'Irak et la Turquie. Négociation, sécurité et asymétrie des pouvoirs, Moyen-Orient (în franceză), Paris: CNRS, ISBN 2-271-06290-X 
• Kaisi, A.; Yasser, M.; Mahrouseh, Y. (n.d.), Syrian Arab Republic Country Report (PDF), pp. 251–264, arhivat din original (PDF) la 18 iulie 2021, accesat în 26 iulie 2010 
• Kolars, John F.; Mitchell, William A. (1991), The Euphrates River and the Southeast Anatolia Development Project, Carbondale: SIU Press, ISBN 978-0-8093-1572-7 
• Moore, A.M.T.; Hillman, G.C.; Legge, A.J. (2000), Village on the Euphrates. From foraging to farming at Abu Hureyra, Oxford: Oxford University Press, ISBN 0-19-510807-8 
• Muhesen, Sultan (2002), „The Earliest Paleolithic Occupation in Syria”, În Akazawa, Takeru; Aoki, Kenichi; Bar-Yosef, Ofer, Neandertals and Modern Humans in Western Asia, New York: Kluwer, pp. 95–105, doi:10.1007/0-306-47153-1_7, ISBN 0-306-47153-1 
• Rawlinson, George (1880), The Seven Great Monarchies of the Ancient Eastern World, 2, New York: J.W. Lovell, OCLC 288418703