Manbij
Manbij (în arabă منبج, în kurdă Minbic, în adîgheiană Mumbuj, în siriacă ܡܒܘܓ) este un oraș din nord-estul Guvernoratului Alep din nordul Siriei, situat la circa 30 kilometri spre vest de fluviul Eufrat. Conform recensământului din 2004 al Biroului Central de Statistică din Siria, Manbij avea o populație de aproximativ 100.000 de locuitori.[1] Populația Manbijului este diversificată din punct de vedere etnic, incluzând arabi, cerchezi și ceceni, iar mulți dintre ei practică sufismul Naqshbandiyya.[2]
| Manbij | |
| منبج Minbic | |
| — Oraș — | |
 O stradă din Manbij | |
  Manbij Manbij (Siria) | |
| Coordonate: 36°31′41″N 37°57′17″E / 36.52806°N 37.95472°E | |
|---|---|
| Țară |  Siria |
| Guvernorat | Alep |
| District | Manbij |
| Subdistrict | Manbij |
| Altitudine | 465 m.d.m. |
| Altitudine maximă | 460 m m.d.m. |
| Populație (2009) | |
| - Total | 74,575 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Prezență online | |
 al nahiei Manbij și al districtului Manbij al nahiei Manbij și al districtului Manbij | |
Modifică date / text  | |
Etimologie modificare
Orașul a fost menționat pe monede din antichitate înainte de cucerirea de către armatele lui Alexandru cel Mare, dar aceasta a înregistrat numele aramaic de Mnbg (însemnând „locul primăverii”).[3] Asirienii denumeau orașul Nappigu (Nanpigi).[4] Localitatea apare în textele grecești ca Bambyce, iar Plinius cel Tânăr consemna numele sirian al orașului ca Mabog (de asemenea Mabbog, Mabbogh). Fiind un centru de venerare al zeiței siriene Atargatis, Manbij a devenit cunoscut grecilor antici drept Ἱερόπολις (Hieropolis), „orașul templului”, apoi ca Ἱεράπολις (Hierapolis), „orașul sfânt”.
Note modificare
- ^ Recensământul general al populației și locuințelor 2004 Arhivat în , la Archive.is. Biroul Central de Statistică din Siria. Guvernoratul Alep.ar
- ^ Khaddour, Kheder; Mazur, Kevin (). „The Struggle for Syria's Regions”. Middle East Research and Information Project. Accesat în .
- ^ Trevor Bryce (). The Routledge Handbook of the Peoples and Places of Ancient Western Asia: The Near East from the Early Bronze Age to the Fall of the Persian Empire. p. 498.
- ^ Irene Winter (). On Art in the Ancient Near East Volume I: Of the First Millennium BCE. p. 564.
Vezi și modificare
Legături externe modificare
