Deschide meniul principal
Războiul civil al lui Cezar
Parte a Războaielor civile romane

Hartă cu deplasările forțelor lui Cezar
Informații generale
Perioadă 10 ianuarie 49 î.Hr.17 martie 45 î.Hr.
Loc Hispania, Italia, Graecia, Iliria, Aegyptus, Africa
Rezultat Victorie decisivă politico-militară a lui Cezar
Beligeranți
Populares
Forțele lui Cezar
Republica Romană
(Senatul Roman)
Optimates

Conducători
Cezar
Marc Antoniu
Curio
Decimus Brutus
Publius Sulla
Calvinus
Pompei
Titus Labienus
Metellus Scipio
Cato cel Tânăr
Gnaeus Pompeius
Sextus Pompeius
Pierderi
necunoscute necunoscute, probabil foarte mari

Războiul civil al lui Cezar a fost unul din ultimele conflicte militaro-politice din Republica Romană înainte de întemeierea Imperiului Roman. Conflictele au avut loc în perioada 10 ianuarie 49 î.Hr.17 martie 45 î.Hr. între forțele propopulare Populares conduse de Iulius Cezar și forțele aristrocrate conservatoare Optimates ale Republicii Romane conduse de Senatul Roman și Pompei[1].

Dupa o perioadă de patru ani (49-45 î.Hr.) de lupte politico-militare, de confruntări militare în Italia, Grecia, Egipt, Africa și Hispania, Cezar a învins ultimii Optimates în Bătălia de la Munda și a devenit Dictator perpetuus (Dictatorul pe viață) al Romei[2]. Schimbările din conducerea romană concomitent cu acest război civil au dus la eliminarea tradițiilor politice ale Republicii Romane (509-27 î.Hr.) și au condus la apariția Imperiului Roman (27 î.Hr.-476).

Situația economico-militară înainte de războiModificare

Războiul civil al lui Cezar a fost cauzat de o lungă subversiune politică a instituțiilor guvernului roman, a început cu cariera lui Tiberius Gracchus, a continuat cu reformele lui Gaius Marius a legiunilor, dictatura sângeroasă a lui Lucius Cornelius Sulla și completată de Primul Triumvirat al Romei.

Primul Triumvirat, care cuprindea pe Iulius Cezar, Crassus și Pompei, a dus la ascensiunea lui Cezar la putere și alegerea sa drept consul în 59 î.Hr..

Marc AntoniuModificare

Marc Antoniu și-a exercitat dreptul lui de veto ca tribun, cu scopul de a preveni un decret senatorial care declara aplicarea legii marțiale împotriva dreptului de veto. Din această cauză este expulzat cu violență din Senatul roman împreună cu un alt susținător al lui Cezar, Cassius, care era tot tribun al plebeilor. La auzul acestor știri Cezar a traversat râul Rubicon și astfel au început Războaiele civile romane (Războiul civil roman al lui Cezar). Antoniu părăsește Roma și se alătură lui Cezar și armatelor sale de la Ariminium, unde se găseau soldații lui Cezar supărați și întărâtați de ilegalitățile comise de adversarii politici ai lui Cezar. Un tribun al plebeilor trebuia să fie intangibil potrivit legii romane. Antoniu a condus în Italia, în timp ce Cezar distrugea legiunile lui Pompei în Spania în Bătălia de la Ilerda, iunie - august 49 î.Hr.

Marele război civil romanModificare

Trecerea RubiconuluiModificare

La 10 ianuarie 49 î.Hr., conducând Legiunea a XIII-a Gemina, generalul Iulius Cezar a traversat râul Rubicon, care era granița dintre provincia Galia Cisalpina, la nord, și Italia, la sud, o acțiune -din punct de vedere legal- interzisă oricărui general de armată. Acțiunea militară a lui Cezar a început un război civil. Acest act de război al lui Cezar împotriva Republicii Romane a dus la o aprobare pe scară largă în rândul civililor romani, care au crezut că Cezar este un erou. Documentele istorice despre acest eveniment diferă în ceea ce provesște ultima afirmație decisivă a lui Cezar făcută la trecerea Rubiconui - o sursă spune că Cezar ar fi afirmat „Iacta alea est”[3] (tradus „Zarul este aruncat”).

Marșul spre Roma și campania timpurie hispanicăModificare

Campaniile din Africa și GreciaModificare

Luptele dinastice egipteneModificare

Războiul împotriva lui Pharnaces al II-lea din PontusModificare

Campania târzie din Africa: războiul lui CatoModificare

A doua campanie hispanică: sfârșitul războiui civil al lui CezarModificare

UrmăriModificare

Cronologia bătăliilorModificare

GalerieModificare

NoteModificare

  1. ^ Kohn, G.C. Dictionary of Wars (1986) p. 374
  2. ^ Hornblower, S., Spawforth, A. (eds.) The Oxfrod Companion to Classical Civilization (1998) pp. 219-24
  3. ^ Gaius Suetonius Tranquillus - De vita Caesarum - Divus Iulius
  4. ^ Plutarch, Roman Lives, trad. în engl. Robin Waterfield, ISBN 978-0-19-282502-5