Deschide meniul principal
Acest articol se referă la un oraș din Bulgaria. Pentru un cartier din București, vedeți Rahova (cartier). Pentru alte sensuri, vedeți Rahova (dezambiguizare).
Pagina „Oreahovo” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Oreahovo (dezambiguizare).
Rahova
Оряхово
Oreahovo
—  Oraș  —
Portul din Rahova
Portul din Rahova
Stemă
Stemă
Coordonate: 43°44′N 23°58′E / 43.733°N 23.967°E43°44′N 23°58′E / 43.733°N 23.967°E

ȚarăBulgaria Bulgaria
RegiuneVrața
ComunăRahova

UCATTU54033

Guvernare
 - PrimarHristo Ivanov

Suprafață
 - Total30.103 km²
Altitudine173 m.d.m.

Populație (2011)[1]
 - Total5031 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal6555
Prefix telefonic03753

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Rahova (în bulgară Оряхово, Oreahovo) este un oraș în regiunea Vrața, Bulgaria, port la Dunăre și reședință a comunei cu același nume. Se află la est de gura râului Ogosta și la câțiva kilometri în aval de gura de vărsare a Jiului. Este legat de portul Bechet de pe malul românesc al Dunării printr-o linie de bac.

IstoricModificare

Armatele române au repurtat aici o victorie în 9 noiembrie 1877, în Războiul Ruso-Turc (1877-1878). In memoria ostasilor romani cazuti in luptele de la Rahova (Oryahovo de azi), si in alte localitati de pe valea Dunarii, Regele Carol I, a hotarat ridicarea mai multor monumente in Bulgaria, printre care si doua din bronz, la Oryahovo si Smardan. Regele a comandat aceste monumente cunoscutului sculptor italian Arnoldo Zocchi (autor, in aceeasi perioada, al Monumentului tarului Alexandru al II lea din Sofia). Monumentul din Oryahovo a fost plasat pe dealul ce vegheaza orasul, locul unde Armata Romana a purtat unele dintre cele mai grele lupte cu turcii in zona. In timpul Razboaielor Balcanice, datorita pozitiei si interventiei militare a Romaniei, care nu au fost pe placul Sofiei, conducerea Armatei Bulgare a ordonat distrugerea tuturor monumentelor dedicate eroilor romani cazuti vreodata in Bulgaria si mai ales a Monumentului de la Rahova (cunoscut in randul populatiei locale si sub numele de "Regina Romaniei") si a celui de la Smardan (cunoscut de localnici sub numele de "Maritsa"), ambele deosebit de reusite din punct de vedere artistic. Intamplarea a facut ca dupa ce a fost aruncat in aer, statuia din bronz a monumentul de la Rahova sa reziste, iar dezmembrarea lui sa fie lasata pentru ziua urmatoare. Acest interval de timp a fost folosit de cativa locuitori din zona, cu acceptul tacit al unor sefi militari locali (se pare, cu totii de etnie romana) pentru a fi ridicat, noaptea, si carat cu boii undeva foarte aproape de malul Dunarii, unde l-au ingropat in nisip. Peste mai multe zeci de ani, apele Dunarii aveau sa scoata la iveala unul din bratele statuii din bronz, ocazie cu care un grup de localnici au recuperat-o si au ascuns-o in pivnita unuia dintre ei. Acolo a ramas pana dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand, urmare a unor demersuri insistente ale autoritatilor romane, care aflasera intre timp unde se afla statuia, Monumentul a fost reconstituit pe locul initial. La 200 de ani de la Razboiul de eliberare a Bulgariei (Razboiul de Independenta a Romaniei), in 1997, avand in vedere valoarea deosebita a monumentului si faptul ca securitatea lui era pusa in pericol, la initiativa Ambasadei Romaniei din Sofia, autoritatile din Oryahovo au fost de acord cu mutarea lui in centrul orasului. Un Comitet de Initiativa format din Hristo Ivanov, p

Primar, Toshko Tsonkov, Viceprimar, Ivan Borisov, membru al Parlamentului Bulgariei si Teodor Tolea, Atasatul Cultural al Romaniei la Sofia, s-a ocupat de mutarea efectiva a Monumentului. Actiunea a fost sprijinita din punct de vedere material, in principal, de "Fundatia Onisifor si Octavian Ghibu" din Romania, Ambasada Romaniei si Ferry-boatul Bechet-Oryahovo, Primaria Oryahovo. Acelasi Comitet de Initiativa s-a ocupat, cu sprijinul autorilatilor locale, de ridicarea, in acelasi an, in zona, a altor doua monumente de dimensiuni mai mici, din marmura, unul, in centrul localitatii Arciar si celalalt, pe dealul din localitatea Dimovo, unde de asemenea, armata romana a dat lupte grele cu turcii. Despre Monumentul din bronz de la Smardan (cunoscut de localnici sub numele "Maritsa") nu se mai stie nimic, in locul lui fiind ridicata, tot in anul 1997, o impozanta cruce din fier forjat.

Un cartier din sudul Bucureștilor, Cartierul Rahova, si o importanta artera de cisculatie , Calea Rahovei, au fost denumite astfel în amintirea victoriei de la Rahova.

DemografieModificare



 

Componența etnică a orașului Oreahovo

     Bulgari (78,41%)

     Turci (1,55%)

     Romi (7,97%)

     Nicio identificare (11,88%)

     Altele (0,17%)

La recensământul din 2011, populația orașului Oreahovo era de 5.031 locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (78,41%) erau bulgari, existând și minorități de romi (7,97%) și turci (1,55%).[1][2] Pentru 11,88% din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.

Retine atentia faptul ca in urma unui recensamant oficial, pentru 11,88% dintre locuitori nu se cunoaste apartenenta etnica, in timp ce printre minoritati nu apar romani/vlahi, lucru greu de explicat pentru un oras de frontiera cu Romania.

NoteModificare

  1. ^ a b „Distribuția pe vârste a populației localităților Bulgariei”. Institutul Național de Statistică al Bulgariei. Accesat în . 
  2. ^ „Distribuția etnică a populației localităților Bulgariei”. Institutul Național de Statistică al Bulgariei. Accesat în .