Reacția sau sinteza Skraup este o reacție organică utilizată pentru sinteza chinolinelor. Denumirea sa provine de la chimistul ceh Zdenko Hans Skraup (1850-1910).

Reacția presupune încălzirea anilinei împreună cu acid sulfuric, glicerină și un agent oxidant, ca nitrobenzenul, când se obține chinolina.[1][2] [3][4][5]

sinteza Skraup
sinteza Skraup

În exemplul de mai sus, nitrobenzenul are atât rol de solvent, cât și de agent oxidant. Totuși, în condițiile date, reacția decurge violent, așadar se folosește de obicei și sulfatul feros.[6] Acidul arsenic poate fi folosit în locul nitrobenzenului, reacția fiind astfel mai puțin violentă.[7]

Mecanism de reacție

modificare

În prima etapă are loc deshidratarea glicerinei la acroleină:

 

Ulterior, are loc o etapă de adiție nucleofilă a anilinei la acroleina formată, iar după protonare are loc o reacție de ciclizare cu formarea unei chinoline hidrogenate:

 

În final, are loc oxidarea la chinolina respectivă:

 

Mecanismul de reacție poate fi rezumat astfel:

 

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ Skraup, Z. H. (). „Eine Synthese des Chinolins”. Berichte. 13: 2086. 
  2. ^ Nenițescu, p. 699-700
  3. ^ Manske, R. H. F. (). „The Chemistry of Quinolines”. Chem. Rev. 30: 113. doi:10.1021/cr60095a006. 
  4. ^ Manske, Richard H. F.; Kulka, Marshall (). „The Skraup Synthesis of Quinolines”. Org. React. 7: 80–99. doi:10.1002/0471264180.or007.02. 
  5. ^ Wahren, M. (). „Stabilisotop markierte verbindungen—II , Untersuchung der skraupschen chinolin-synthese mit hilfe von 15N”. Tetrahedron. 20 (12): 2773. doi:10.1016/S0040-4020(01)98495-9. 
  6. ^ Clarke, H. T.; Davis, A. W. (), „Quinoline”, Org. Synth. ; Collective Volume, 1, p. 478 
  7. ^ Finar, Ivor Lionel (). Organic Chemistry, Volume 1 (ed. 6th). p. 857. ISBN 978-0582442214. 

Bibliografie

modificare
  • C. D. Nenițescu, Chimie Organică, vol. II, ediția a VIII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1980