Reacție Stille
Reacția Stille (denumită și cuplare Migita-Kosugi-Stille) este o reacție de cuplare utilizată frecvent în sinteza organică, ce presupune cuplarea catalizată de paladiu a unui compus organic cu staniu (organostanan) cu o varietate de agenți electrofili.[1][2][3] Organostananii sunt stabili la acțiunea aerului și a umidității, însă prezintă o anumită toxicitate. X este de obicei un ion halogenură, precum clorură, bromură sau iodură, însă poate fi și reprezentat și de pseudohalogenuri precum triflat, sulfonat sau fosfat.[4][5]
Au fost publicate câteva recenzii ale reacției Stille.[2][6][7][8][9][10][11][12][13][14]
Istoric modificare
Mecanism de reacție modificare
Mecanismul reacției Stille este unul dintre cele mai studiate mecanisme dintre toate reacțiile de cuplare.[10][15] Ciclul catalitic implică o adiție oxidativă a unei halogenuri sau a unei pseudohalogenuri (2) la catalizatorul de paladiu (1), trans-metalarea intermediarului 3 cu un agent organostanic (4) și eliminarea reductivă a intermediarului 5 cu obținerea produsului de cuplare (7), concomitent cu regenerarea catalizatorului de paladiu (1).[16]
Note modificare
- ^ Hartwig, J. F. Organotransition Metal Chemistry, from Bonding to Catalysis; University Science Books: New York, 2010. ISBN: 189138953X
- ^ a b Stille, J. K. Angew. Chem. Int. Ed. Engl. 1986, 25, 508–524. (Review)
- ^ Farina, V.; Krishnamurthy, V.; Scott, W. J. Org. React. 1998, 50, 1–652. (Review[nefuncțională])
- ^ Scott, W. J.; Crisp, G. T.; Stille, J. K. Organic Syntheses, Coll. Vol. 8, p. 97 (1993); Vol. 68, p. 116 (1990). (Article)
- ^ Stille, J. K.; Echavarren, A. M.; Williams, R. M.; Hendrix, J. A. Organic Syntheses, Coll. Vol. 9, p.553 (1998); Vol. 71, p.97 (1993). (Article)
- ^ Mitchell, T. N. J. Organomet. Chem., 1986, 304, 1-16.
- ^ Mitchell, T. N. Synthesis, 1992, 803-815. (doi:10.1055/s-1992-26230)
- ^ Farina, V. Pure Appl. Chem., 1996, 68, 73–78. (doi:10.1351/pac199668010073).
- ^ Farina, V.; Krishnamurthy, V.; Scott, W. J. ‘‘The Stille Reaction; Wiley: Online, 2004. (doi:10.1002/0471264180.or050.01).
- ^ a b Espinet, P.; Echavarren, A. M. Angew. Chem. Int. Ed., 2004, 43, 4704–4734.(doi:10.1002/anie.200300638)
- ^ Pattenden, G.; Sinclair, D. J. J.Organomet. Chem., 2002, 653, 261-268.
- ^ Kosugi, M.; Fugami, K. J. Organomet. Chem., 2002, 19, 10-16.
- ^ Pierre Genet, J.; Savignac, M. J. Organomet. Chem., 1999, 576, 305-317.
- ^ Cordova, C.; Bartolomé, C.; Martínez-Ilarduya, J.M..; Espinet, P. ACS Catal., 2015, 5, 3040–3053.(doi:10.1021/acscatal.5b00448).
- ^ Casado, A. L.; Espinet, P.; Gallego, A. M. J. Am, Chem. Soc., 2000, 122, 11771-11782. (doi:10.1021/ja001511o)
- ^ Crabtree, R. H. The Organometallic Chemistry of the Transition Metals, 5th ed.; Wiley: New York, 2009.