Recensământul din 1930

Recensământul general al populației României din 1930 a fost primul recensământ al populației României regale întregite. Recensământul a fost organizat și desfășurat conform cerințelor științifice moderne ale acelei perioade. Pentru prima dată în Regatul României, datele s-au prelucrat cu ajutorul echipamentelor de calcul (mecanografice). Recensământul a fost realizat la data de 29 decembrie 1930.

Metodologie

Teritoriul României a fost grupat statistic în nouă provincii, corespunzătoare provinciilor istorice. În cele nouă provincii au fost grupate județele aferente, după cum urmează:

Structura etnică

Conform datelor acestui recensământ, România avea 18.057.028 locuitori dintre care:

români - 12.981.324 (71,89%)
maghiari - 1.425.507 (7,89%)
germani - 745.421 (4,13%)
evrei - 728.115 (4,03%)
ruteni - 582.815 (3,22%)
ruși - 409.150 (2,26%)
bulgari - 366.384 (2,03%)
țigani - 262.501 (1,45%)
turci - 154.772 (0,86%)
sârbi, croați și sloveni - 51.062 (0,28%)
polonezi - 48.310 (0,27%)
greci - 26.425 (0,14%)^[1].

Urbanizarea

Cele mai populate orașe erau: București - 570.881 locuitori (639.040 - incluzând 12 comune suburbane), Chișinău - 114.896 locuitori, Cernăuți - 112.427 locuitori, Iași - 102.872 locuitori, Cluj - 100.844 locuitori, Galați - 100.611 și Timișoara - 91.580 locuitori.