Regīna Ezera
Regīna Ezera | |
Date personale | |
---|---|
Născută | [1][2] Riga, Interwar Latvia(d)[3] |
Decedată | (71 de ani)[2] Ķegums, Ogre Municipality(d), Letonia |
Înmormântată | Q108696546[*] |
Copii | Aija Vālodze[*] |
Cetățenie | Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Letonia |
Ocupație | scriitoare poet povestitoare[*] |
Limbi vorbite | limba letonă[1] |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Letoniei[*] |
Premii | Ordinul celor Trei Stele[*] Ordinul Steagul Roșu al Muncii Ordinul Prietenia Popoarelor[*] Ordinul Insigna de Onoare |
Modifică date / text |
Regīna Ezera, pseudonimul Regīnei Šamreto (n. , Riga, Interwar Latvia(d) – d. , Ķegums, Ogre Municipality(d), Letonia), a fost o autoare letonă de succes de origine poloneză care a scris mai mult de 20 de romane. [4]
Biografie
modificareNăscută în Riga, Ezera era fiica unui dulgher și a unei asistente medicale. Ea a fost crescută într-o mică reședință în care locuia alături de bunica și mătușa ei. Familia sa de religie catolică era vorbitoare de limbă poloneză și nu a învățat letona până la șase ani când s-a înscris la școală. [5]
În 1944, familia sa a fost deportată în Germania, dar a revenit în Letonia în 1945. După absolvirea liceului, Ezera a studiat jurnalismul la Universitatea de Stat din Letonia, Riga, absolvind în 1955. În același an, povestea ei Pat īkšķis nelīdzēja (Chiar și degetul meu nu a ajutat) a fost publicată în jurnalul pentru copii Bērnība[6] sub pseudonimul ei, Ezera. "Ezera" înseamnă "lac" în limba letonă și a ales acest pseudonim pentru a reflecta copilăria ei care uneori a fost lipsită de griji. În anii 1950 s-a căsătorit de două ori. Nici una dintre relații nu a avut succes și ea a devenit Regina Kindzule, mamă singură a trei fiice. [5] A lucrat pentru o perioadă ca jurnalist pentru ziarul Pionieris și pentru Bērnība, jurnalul copiilor. În 1961, ea a publicat prima sa carte de povestiri, Un ceļš vēl kūp (Drumul încă afumat), despre experiențele ei din timpul războiului. [6] În același an a terminat primul din numeroasele sale romane, Zem pavasara debesīm (Sub cerul de primăvară). A continuat să scrie romane, povestiri și eseuri pentru tot restul vieții.
În anii 1970 a fost membru al Comitetului Partidului Comunist din Riga și în anii 1980 a continuat să-și reprezinte țara în Uniunea Scriitorilor Scriitorilor. În 1988 s-a alăturat mișcării emergente pentru a înființa un stat leton independent și acest lucru a fost realizat în 1990. [5] Deși i s-a acordat Ordinul celor Trei Stele în 1995, ea a suferit financiar ca urmare a sfârșitului comunismului. [5] S-a bucurat de susținere din partea statului pentru munca ei, dar sub noul regim ea nu a mai fost disponibilă și a trăit într-o stare de sărăcie până la sfârșitul vieții ei. [5]
Din 1978, Ezera a locuit în casa ei din Ķegums, Letonia. A murit acolo la 11 iunie 2002. A treia parte din ceea ce urma să fie o lucrare în patru părți denumită "Ființă", a fost publicată ca "Ode tristeței" în anul care a urmat după moartea sa. [5]
Lucrări scrise
modificarePovestiri
modificare- «Zilonis»
- «Un ceļš vēl kūp» (1961)
- «Daugavas stāsti» (1965)
- «Aiztek Gaujas ūdeņi, aiztek» (1968)
- «Saules atspulgs» (1969)
- «Grieze — trakais putns» (1970)
- «Nakts bez mēnesnīcas» (1971)
- «Pavasara pērkons» (1973)
- «Vasara bija tikai vienu dienu» (1974)
- «Cilvēkam vajag suni» (1975)
- «Baraviku laika dullums» (1978)
- «Slazds» (1979)
- «Princeses fenomens» (1985)
- «Pie klusiem ūdeņiem» (1987)
Romane
modificare- «Zem pavasara debesīm» ("Sub cerul de primăvară") (1961)
- «Viņas bija trīs» (1963)
- «Dzilnas sila balāde» (1968)
- «Aka» (1972)
- «Zemdegas» (1977)
- «Mežābele» (1966)
- «Izlase» (1979)
- «Nostalģija» (1979)
- «Saulespuķes no pērnās vasaras» (1980)
- «Varmācība» (1982)
- «Nodevība» (1984)
- «Dzīvot uz savas zemes» (1984)
- «Virtuvē bez pavārgrāmatas» (1989)
- «Stāsti un noveles» (1990)
- «Visticamāk, ka ne…» (1993)
- «Zvaigžņu lietus» (1994)
- «Pūķa ola» (1995)
- «Visticamāk, ka jā…» (1996)
- «Mazliet patiesības. Nedaudz melu…» (1997)
Lucrări alese
modificare- «Raksti, I» (2000)
- «Raksti, II» (2001)
Referințe
modificare- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Regīna Ezera, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ „Regīna Ezera”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Regīna Ezera” (în Latvian). Vieglas Smitis. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f Haan, edited by Francisca de; Daskalova, Krassimira; Loutfi, Anna (). Biographical dictionary of women's movements and feminisms in Central, Eastern, and South Eastern Europe : 19th and 20th centuries (ed. 1st). New York: Central European University Press. p. 127. ISBN 9637326391.
- ^ a b „Regīna Ezera” (în Latvian). letonika.lv. Accesat în .