Limba letonă

limbă
Limba letonă
latviešu valoda
Pronunție[ˈlatviɛʃu ˈvaluɔda]
Vorbită înLetonia Letonia
 Uniunea Europeană
RegiuniEuropa de Nord: Regiunea Baltică
Număr de vorbitori1,75 milioane (2015)
Clasificare
Indo-Europene
Statut oficial și codificare
Organ de
reglementare
Valsts valodas centrs[*][[Valsts valodas centrs (Latvian government body)|​]]  Modificați la Wikidata
ISO 639-1lv
ISO 639-2lav
ISO 639-3
(cel mai
răspândit dialect)
lav
Extras
Declarația Universală a Drepturilor Omului - Articolul 1
Visi cilvēki ir dzimuši brīvi un vienlīdzīgi ar cieņu un tiesībām. Viņi ir apveltīti ar saprātu un sirdsapziņu, un viņiem jādarbojas viens pret otru brālības garā.
Răspândire în lume
Utilizarea limbii letone ca limbă primară în 2011
Utilizarea limbii letone ca limbă primară în 2011
Puteți vizita Wikipedia în Limba letonă.
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba letonă (latviešu valoda [ˈlatviɛʃu ˈvaluɔda]) este o limbă baltică de est aparținând ramurii balto-slave a familiei de limbi indo-europene, vorbită în regiunea baltică. Aceasta este limba oficială a Letoniei și una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene.[1]

Fiind o limbă baltică, letona este strâns înrudită cu lituaniana vecină (precum și cu prusaca veche, o limbă baltică dispărută); cu toate acestea, letona nu e la fel de arhaică.[2] În plus, nu s-a ajuns la un consens dacă latgaliana și kursenieki (limbă în pragul dispariției ce era vorbită în Prusia răsăriteană), care sunt mutual inteligibile cu letona, ar trebui să fie considerate varietăți de letonă sau limbi separate.[3]

Letona a apărut pentru prima dată în tipar la jumătatea secolului al XVI-lea, odată cu traducerea rugăciunii Tatăl nostru în letonă în Cosmographia universalis de Sebastian Münster (1544), tipărită alfabetul latin.

ClasificareModificare

Letona aparține ramurii baltice a familiei de limbi indo-europene, fiind una dintre cele două limbi baltice încă vorbite care au statut oficial (cealaltă fiind lituaniana). Letona și lituaniana au păstrat multe trăsături ale morfologiei substantivelor a proto-indo-europenei, deși fonologia și morfologia verbelor prezintă multe inovații (cu alte cuvinte, forme care nu existau în proto-indo-europeană),[4] letona fiind considerabil mai inovatoare decât lituaniana. Totodată, letona a fost influențată de limba livonă.[5] Spre exemplu, letona a împrumutat accentul de pe prima silabă din limbile finno-ugrice.[6]

IstoricModificare

 
Răspândirea triburilor baltice, cca. 1200 e.n. (granițele sunt aproximative).
 
Dicționar polonez-latin-leton de Georgs Elgers, publicat la Vilnius, Marele Ducat al Lituaniei, 1683

OriginiModificare

Potrivit unor ipoteze glotocronologice, limbile baltice de est s-au scindat de cele de vest (ori, eventual, de ipotetica limbă proto-baltică) între ani 400-600 î.e.n.[7] Diferențierea dintre lituaniană și letonă a apărut după 800 e.n. În mod cert, au existat dialecte de tranziție până în secolul al XIV-lea, și este posibil să fi persistat până în secolul al XVII-lea.[8]

Secolul XXModificare

După restabilirea independenței în 1991, a fost adoptată o nouă abordare a educației lingvistice. Obiectivul declarat a fost integrarea tuturor locuitorilor în comunitatea limbii oficiale de stat, protejând în același timp limbile minorităților etnice din Letonia.[9]

Distribuție geograficăModificare

Există aproximativ 1,3 milioane de vorbitori nativi de letonă în Letonia și peste 100.000 în străinătate. În total, 2 milioane, sau 80% din populația Letoniei, vorbesc letonă.[10] Dintre aceștia, aproximativ 1,16 milioane sau 62% din populația Letoniei o vorbesc acasă, dar, în afara regiunii Latgalia, peste 90% din populație are ca limbă maternă letona.[11][12][13]

DialecteModificare

Letona are trei dialecte: dialectul livonian, letona de sus și dialectul mediu. Dialectele letone și graiurile lor nu trebuie confundate cu limbile livonă, curoniană, semigaliană și seloniană.

Ca limbă străinăModificare

Istoria Letoniei a pus letona într-o situație deosebită, fiind vorbită de un număr mare de vorbitori non-nativi în comparație cu vorbitorii nativi. Populația imigrantă și minoritară din Letonia de azi este de 700 000 de persoane: ruși, belaruși, ucrainieni, polonezi și alții. Majoritatea imigranților au venit în Letonia între 1940 și 1991, alăturându-se comunităților etnice minoritare preexistente (germani și evrei letoni).

Statisticile indică o creștere treptata a numărului de non-nativi fluenți în letonă. Într-un sondaj realizat în 2009 de către Agenția de limbă letonă, 56% dintre participanții rusofoni au spus că vorbesc bine letona, iar în cazul generației tinere (între 17 și 25 de ani), procentul a fost de 64%.[14] Numărul tot mai mare de minorități care și-au însușit limba letonă a fost determinat de statutul acesteia ca unica limbă oficială a țării și alte schimbări produse în societate după destrămarea Uniunii Sovietice, care au mutat accentul de pe limba rusă. Fluența în limba letonă este necesară pentru diverse profesii și cariere.

GramaticăModificare

Gramatica letonă reprezintă un sistem clasic indo-european cu flexiune și derivare bine dezvoltate. Accentul principal al cuvântului, cu câteva excepții, cade pe prima silabă. Letona nu are articole gramaticale; rolul acestora e îndeplinit de flexiunea adjectivelor. Topica obiectivă este SVO (subiect–verb–complement direct); în general însă, ordinea cuvintelor este relativ liberă.

SubstantiveModificare

Letona dispune de două genuri gramaticale (masculin și feminin) și două numere (singular și plural). Substantivele, adjectivele și participiile declinabile au șapte cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, instrumental, locativ și vocativ. Substantivele au șase declinări.

VerbeModificare

Există trei clase de conjugare în letonă. Verbele sunt conjugate în funcție de persoană, timp, mod și diateză.

OrtografieModificare

Limba letonă în grafia latină s-a bazat mai întâi pe ortografia germană, în timp ce alfabetul dialectului latgalian a fost bazat pe ortografia poloneză. La începutul secolului al XX-lea, aceasta a fost înlocuită cu o ortografie mai consistentă din punct de vedere fonologic.

Ortografia standardModificare

În prezent, alfabetul leton standard folosește 33 de litere:

Majuscule (numite și litere mari)
A Ā B C Č D E Ē F G Ģ H I Ī J K Ķ L Ļ M N Ņ O P R S Š T U Ū V Z Ž
Minuscule (numite și litere mici)
a ā b c č d e ē f g ģ h i ī j k ķ l ļ m n ņ o p r s š t u ū v z ž

Ortografie vecheModificare

 
Carte de imnuri luterane letone în ortografia veche.

Ortografia veche a fost o adaptare a ortografiei germane și nu reflecta fonematica limbii letone. La început, a fost folosită pentru scrierea textelor religioase destinate preoților germani, cu scopul de ai ajuta în munca lor cu letonii. Primele scrieri în letonă au fost lipsite de uniformitate; de exemplu, existau 12 variații ale literei Š. Ca în germană unele consoane sunt scrise cu mai multe litere. Ortografia veche a fost folosită până în secolul al XX-lea, când a fost înlocuită treptat de ortografia modernă.

Comparația ortografiilorModificare

Tatăl nostru în letonă scris în diferite stiluri:

Prima ortogarfie, 1544 Ortografia veche, 1739 Ortografie modernă Stil informal
Muuſze Thews exkan tho Debbes Muhſu Tehvs debbeſîs Mūsu tēvs debesīs Muusu teevs debesiis
Sweetyttz thope totws waerdtcz Swehtits lai top taws wahrds Svētīts lai top tavs vārds Sveetiits lai top tavs vaards
Enaka mums touwe walſtibe Lai nahk tawa walſtiba Lai nāk tava valstība Lai naak tava valstiiba
Tows praetcz noteſe Taws prahts lai noteek Tavs prāts lai notiek Tavs praats lai notiek
ka exkan Debbes tha arridtczan wuerſſon ſemmes kà debbeſîs tà arirdſan zemes wirsû Kā debesīs, tā arī virs zemes Kaa debesiis taa arii virs zemes
Muſze beniſke mayſe bobe mums ſdjoben Muhsu deeniſchtu maizi dod mums ſchodeen Mūsu dienišķo maizi dod mums šodien Muusu dienishkjo maizi dod mums shodien
Vnbe pammet mums muſſe parrabe Un pametti mums muhſu parradus [mai târziu parahdus] Un piedod mums mūsu parādus Un piedod mums muusu paraadus
ka mehs pammettam muſſims parabenekims kà arri mehs pamettam ſaweem parrahdneekeem Kā arī mēs piedodam saviem parādniekiem Kaa arii mees piedodam saviem paraadniekiem
Vnbe nhe wedde mums exkan kaerbenaſchenne Un ne eeweddi muhs eekſch kahrdinaſchanas Un neieved mūs kārdināšanā Un neieved muus kaardinaashanaa
Seth atpeſthmums no to loune bet atpeſti muhs no ta launa [mai târziu łauna] Bet atpestī mūs no ļauna Bet atpestii muus no ljauna
Aefto thouwa gir ta walſtibe Jo tew peederr ta walſtiba Jo tev pieder valstība Jo tev pieder valstiiba
Vnbe tas ſpeez vnb tas Goobtcz tur muſſige. Un tas ſpehks un tas gods muhſchigi [mai târziu muhzigi]. Spēks un gods mūžīgi. Speeks un gods muuzhiigi.
Amen. Amen. Āmen. Aamen.

„ ſ ” e o formă arhaică a literei s

FonologieModificare

ConsoaneModificare

Consoanele letone
Labiale Dentale / Alveolare Postalveolare / Palatale Velare
Nazale m n ɲ [ŋ]
Oclusive p  b t  d c  ɟ k  ɡ
Africate t͡s  d͡z t͡ʃ  d͡ʒ
Fricative (f)  v s  z ʃ  ʒ (x)
Sonante centrale / Vibrante r j
Sonante laterale l ʎ

Consoanele înșiruite se asimilează regresiv în sonoritate, e.g. apgabals [ˈabɡabals] sau labs [ˈlaps]. Limba letonă nu prezintă desonorizare finală.

Consoanele pot fi lungi (scrise dublu) mamma [ˈmamːa], sau scurte. Ocluzivele și fricativele care apar între două vocale scurte sunt prelungite: upe [ˈupːe]. „zs” se pronunță /sː/, iar šs și žs se pronunță /ʃː/.

VocaleModificare

Letona are șase vocale, cu lungimea vocalică ca trăsătură distinctivă.

Latvian vowels
  Anterioare Centrale Posterioare
scurte lungi scurte lungi scurte lungi
Închise i   u
Mijlocii e   (ɔ) (ɔː)
Deschise æ æː a  

/ɔ ɔː/, și diftongii în care apar, cu excepția lui /uɔ/, sunt limitate la cuvintele împrumutate

De asemenea, letona are 10 diftongi, dintre care patru se întâlnesc doar în cuvinte împrumutate (/ai ui ɛi au iɛ uɔ iu (ɔi) ɛu (ɔu)/), însă unii diftongi sunt limitați în principal la nume proprii și interjecții.

AccentModificare

Limba letonă standard și, cu câteva mici excepții, toate dialectele letone au accent inițial fix. Vocalele lungi și diftongii au ton, indiferent de poziția lor în cuvânt. Sunt incluse și așa-numiții „diftongi micști”, compuși dintr-o vocală scurtă urmată de o sonantă (i.e. r, l, ļ sau m)

Cuvinte de împrumutModificare

În perioada medievală, multe cuvinte din germana de jos, printre care amats „meserie”, dambis „baraj”, būvēt „a construi” și bikses „pantaloni” au fost preluate în letonă, în timp ce în perioada Livoniei suedeze au fost împrumutate cuvinte precum skurstenis „horn” din suedeză.[15] De asemenea, letona a preluat cuvinte din limbile finnice, în principal din livonă și estonă.[16] Există aproximativ 500-600 de împrumuturi din limbile finice în letonă, de exemplu: māja „casă” (liv. mōj), puika „băiat” (liv. pūoga), pīlādzis „sorb” (liv. pī'lõg), sēne „ciupercă” (liv. sēņ).[6]

Printre cuvintele împrumutate din alte limbi baltice se numără ķermenis „corp” din prusaca veche, precum și veikals „magazin” și paģiras „mahmureală” din lituaniană.[15]


NoteModificare

  1. ^ „EU official languages”. European-union.europa.eu. Accesat în . 
  2. ^ Dahl, Östen; Koptjevskaja-Tamm, ed. (). The Circum-Baltic Languages (în engleză). John Benjamins Publishing. ISBN 9027230579. OCLC 872451315. 
  3. ^ „Latgalian Language in Latvia: Between Politics, Linguistics and Law”. International Centre for Ethnic and Linguistic Diversity. . Accesat în . 
  4. ^ For example the Latvian debitive verb form (man ir jāmācās “I must study” or “it is necessary for me to study”) and the Lithuanian frequentative past (jie eidavo “they used to go”).
  5. ^ „Livones.net - Mutual influence between Livonian and Latvian”. 
  6. ^ a b Stafecka, Anna (). „Baltic and Finnic linguistic relations reflected in geolinguistic studies of the Baltic languages”. 
  7. ^ International Business Publications, Usa. (). Lithuania taxation laws and regulations handbook. Intl Business Pubns Usa. p. 28. ISBN 978-1433080289. OCLC 946497138. 
  8. ^ Ramat, Anna Giacalone; Ramat, Paolo (). „The Baltic Languages”. The Indo-European Languages. Routledge. pp. 454–479. ISBN 9781134921867. OCLC 908192063. 
  9. ^ Minority Protection in Latvia (PDF). Open Society Institute. . Accesat în . 
  10. ^ „Dažādu tautu valodu prasme”. vvk.lv (în letonă). 
  11. ^ „At Home Latvian Is Spoken by 62% of Latvian Population; the Majority – in Vidzeme and Lubāna County” (în engleză). Central Statistical Bureau of Latvia. . Accesat în . 
  12. ^ „Latvian Language Is Spoken by 62% of the Population” (în engleză). Baltic News Network. . Accesat în . 
  13. ^ Žemaitis, Augustinas. „Languages”. OnLatvia.com. Accesat în . 
  14. ^ Language situation in Latvia: 2004–2010 (PDF). Latvian Language Agency. . pp. 18–20. ISBN 978-9984-815-81-7. Arhivat din original (PDF) la . 
  15. ^ a b Veips, Lauris (). „From the Language of Serfs to Official EU Communication – the Journey of Latvian”. LSM.lv (în engleză). Accesat în . 
  16. ^ „Baltic languages – Loanwords in Baltic”. britannica.com (în engleză). 

Bibliografie suplimentaraModificare